miercuri, 28 noiembrie 2012

Poezie si fulgii de zapada...

M-a apucat dorul de zapada si de frig, de miros de brad, de vin fiert cu scortisoara, de biscuitii calzi, de cozonacii parfumatii.... de serii lungi si geroase cu plimbari prin zapada, mi-e dor de copilarie si de nelipsitul om de zapada.... mi-e dor de tine si de imbratisarea ta calda.... Iti amintesti, suflete, noptile cand alergam prin zapada si priveam ore in sir jocul fulgilor de zapada in lumina becului de la coltul strazii?!...
Mi-as fi dorit ca azi sa ninga, sa fie o zi speciala... asa fara nici un motiv, doar sa ninga , sa ma pierd din nou prin zapada sa-mi las sentimentele sa inghete si sa ma pierd usoara in jocul fulgilor de zapada... dar nu ninge, si nici nu-i o zi speciala, e doar o banala seara de noiembrie.... nu-i nici zapada , nici miros de brad, nici biscuiti calzii, nu-i nici macar un foc adevarat langa care sa ma cuibaresc, ci doar un calorifer elecric si-un vechi fotoliu, o veche patura de lana si vechea mea carte de poezii pe care le iubesc dincolo de anotimpuri...

                                                                                                                                                                                       Cântec de dor -Nichita Stănescu                                              

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
 tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
 Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
 şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
 Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.



sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Ganduri intr-o zi ploioasa...



 Am suferit in tacere...azi insa  simt nevoia sa strig ... sa vorbesc... sa spun tuturor ca-mi este dor... ca ma doare...Picuri mari si reci se preling pe fereastra, ating sticla rece si-mi doresc ca ploaia sa-mi poata spala gandurile, sentimentele si dorul...
Imi este dor de  fericire, de ploile petrecute impreuna... imi amintesc cum stateam ore in sir privindu-ne fara sa spunem o vorba, nici nu era nevoie, noi vorbeam din privirii... stiam ce gandesti inainte sa o faci, iar tu stiai ca tot ce-mi doresc intr-o zi ploioasa ca asta e sa ma tii in brate, sa-mi sprijin capul pe umarul tau ... sa ma ti aproape de inima ta ... acum insa ploaia pare atat de rece, stropii atat de mari si norii atat de negri... imi lipsesti... imi lipsesc mangaierile tale , soaptele tale , imbratisarile tale...
Tu, iubitul meu, erai motivul pentru care ma trezeam dimineata zambind, erai cheful meu de viata, erai tot ce aveam mai frumos, erai visul meu, drumul meu, erai totul pentru mine...Urasc starea in care sunt, sa stau in fata monitorului, sa nu fac niciun gest, sa nu schitez nimic si sa plang pana cand simt ca inima-mi iese din piept si o ia la fuga!
 N-am inteles niciodata cum ai putut sa-ti tradezi sufletul... ai vandut dragostea pe cateva momente de placere cu miros de parfum ieftin amestecat cu tutun .... Nu stiai ca ploaia nu poate spala tradarea?!... Nu stiai ca o inima franta nu se vindeca niciodata?!  ... Nu stiai ca daca-ti vinzi sufletul nu-l mai poti avea inapoi?!.... Sau stiai?!.....




miercuri, 21 noiembrie 2012

Dor de'acasa.

Atunci cand ma simt singura si trista inchid ochii si-mi amintesc cu drag de-ai mei... de acolo din prag de amintire imi zambesc si ma imbratiseaza cu drag...
Nimeni nu stie cat dor si cata durere se ascunde intr-un suflet aflat printre stainii, decat poate cei care impinsii de nevoi sau pur si simplu in cautarea unei vieti mai bune, au lasat casa si pe cei dragi in urma si s-au aventurat printre straini in cautarea Canaanului... Ai putea crede ca dupa atatia ani dorul se va micsora sau ca te vei obijnui dar nu-i asa, odata cu trecerea timpului dorul devine mai dureros, gandurile mai multe si amintirile mai dragi... imi amintesc cu drag cu dor si cu durere de soba bunici unde ma ghemuiam cand imi era frig, si de plita incinsa pe care cocea cele mai bune turte din cate au existat vreodata, imi amintesc de bunicul cand ma dadea uta si imi spunea povesti , il credeam o specie de erou care a infruntat ursii si monstri.... imi amintesc de mama, cu surasul ei blajin, care avea mereu o vorba buna pentru mine, imi amintesc de glumele tatalui meu, intotdeauna gata pentru o portie zdravana de ras.... imi amintesc de zile fericite, de iubire, de veri, de ploi, de oameni... insa cel mai mult si cel mai dureros imi amintesc cum este sa te simti acasa, printre ai tai...
Aici am momente cand as da orice sa aud pe cineva spunandu-mi in romaneste "Buna dimineata!", sau "Ce mai faci?".... sufletul meu striga de dor si de durere... sunt satula sa ma simt un outsider, vreau acasa.... sufletul meu vrea acasa!!

marți, 20 noiembrie 2012

De azi voi invata sa fiu tacere...

Mi-a zburat praful stelelor din ochi
Privesc in oglinda sufletului ,este prafuita ,ciobita de zbuciumul vietii ,
Vad doar o umbra ,nimic mai mult,o umbra care tace si ea
Inchid ochii si ii spun gandului sa zboare pe cararile vietii unde mi-am pierdut zambetul
Ii spun sufletului sa taca....
Le spun lacrimilor sa curga....
Si-apoi am sa invat sa tac...cu ploaia...cu luna...cu stele...cu sufletul....invat sa fiu tacere.
Am atatea de spus incat nu incap intr-o viata...asa ca tac..
De azi ....deschid ochii si imi voi inchide fereastra sufletului ,
oamenii si ingerii pot privi inauntru dar ,doar din afara ,
inauntru sunt urmele unei ploi calde ce picura amintiri care ard....si las ploii dreptul sa ma doara....
De azi voi invata sa fiu tacere...

duminică, 18 noiembrie 2012

Scrisoare pentru mama mea!

Scumpa mea mama, vreau sa incep aceasta scrisoare prin a-ti multumi, pentru tot ce ai facut pentru mine, pentru toate sacrificiile pe care le-ai facut , pt tot ce mi-ai oferit, pentru imensa ta rabdare pe care ai avut-o atunci cand eu mi-am ratacit strada... Iti multumesc pentru ca m-ai iubit atunci cand nu meritam...iti multumesc pentru toate cuvintele de incurajare , insa si mai mult iti multumesc pentru cele de mustrare.
Imi amintesc toate lacrimile ce le-ai varsat pentru mine, si stiu ca datorita tie si imensei iubiri ce mi-o porti am ajuns sa fiu omul de astazi... Iarta-ma mama, iarta-ma pentru toate suferintele pe care poate constient sau inconstient ti le-am provocat... Te iubesc mama, esti cel mai frumos dar primit de la viata, esti taria mea, esti sprijinul meu, esti refugiul meu atunci cand viata ma apasa... Astazi mi-am lasat sufletul sa cada mama,si mi-as dori sa fi langa mine, sa ma ti in brate asa cum faceai cand eram un copil speriat de vise urate sau de furtuna... in fond , vezi tu chiar daca am crescut in realitate sunt aceasi copila fragila si speriata pe care o leganai la pieptul tau sa adoarma. Astazi mai mult ca niciodata am nevoie de taria ta , mama, am nevoie de dragostea si alinarea ta... Stiu ca-mi vei spune ca sunt mare de-acum insa vezi tu, azi am cazut , mi-am lasat sufletul sa cada si am nevoie de tine sa ma ridici si sa-mi pansezi sufletul sangerand asa cum faceai in trecut cu genunchi mei juliti, cu un sarut faceai durerea sa dispara...
Mi-e dor de tine mama, astazi mai mult ca oricand!!..

Uneori visam... alteori visul ne este mut...

Uneori, pasii ne sunt desprinsi de carare de parca cerul  ar putea fi atins de orice muritor bantuit de visare...

 Alteori pamantul flamand ne musca din glezna  si drumul ne este tot mai dusman...

 Uneori pierdem credinta si timpul ca pe niste lucruri ce-si mistuie rostul mocnit in adancuri...

 Alteori, iubirea aprinsa, dar rece ca gheata, striveste putinul frumos, fiindca iubirea de-o clipa e mai multa durere decat pustiul stiut si supus..

Uneori visam..... alteori visul ne este mut...

Uneori iubim... alteori nu... uneori vorbim... alteori sufletul ne e tacere... uneori daruim... alteori primim mai mult decat am daruit vreodata.... uneori ne gasim drumul... alteori insa uitam cine suntem... uneori suntem inconjurati de prieteni... alteori suntem singuri...

 De multe ori traim.. Alteori insa... cine mai stie!!...


sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Mi-e dor si ma doare!

Ma doare sufletul, ma doare atat de tare incat simt durerea curgandu-mi prin vene... mi-e dor de tine, imi lipsesti atat de mult... insa mai dor imi e de mine, mi-e dor de mine asa cum eram langa tine, buna, blanda, iubitoare, copilaroasa, fericita, langa tine orice avea un sens, chiar si cele mai neansemnate lucruri... mi-e dor de felul cum ma faceai sa ma simt, mi-e dor de felul cum ma priveai, mi-e dor de noptile cand stateam de vorba pana dimineata, mi-e dor de modul cum ma faceai sa rad, mi-e dor de tine, mi-e dor de mine, mi-e dor de noi...... Mi-e dor de tine si ma doare!!
Oare de ce toate povestile trebuie sa aibe un sfarsit?!...De ce nu se poate opri timpul, macar pentru o secunda? De ce nu putem avea mereu soare?... De ce dorul este sinonim cu durerea?! De ce tot ce-i frumos trece atat de repede?!...
Mai tii minte cand stateam si priveam impreuna stelele? ...Eu imi amintesc totul... Nimic nu s-a schimbat, toate sunt la locul lor... Doar tu lipsesti. Si doar ecoul singuratic al inimii mele imi mai vorbeste. Bataile ei te cauta in spatiu si timp, dar te gasesc mereu prea departe acolo, prea tarziu in trecut.... De ce continui sa-mi lipsesti atat de mult, atat de dureros...??!!... De ce mi-e dor, de ce ma doare?!.... Prea multe intrebari si prea putine raspunsuri.... 

vineri, 16 noiembrie 2012

Cine sunt eu?!

 Cine sunt eu? ... eu sunt o fata care vrea mai mult de la viata, poate ca sunt cineva care doreste imposibilul...  sunt o jumatate pierduta printre alte mii de jumatati...Si, v-ati intrebat cine sunt eu? ...Eu sunt eu...  cu bune si cu rele sunt o raza de lumina care lumineaza o perioada si apoi, apune....Cine sunt eu? Sunt o fiinta efemera. Sunt un pumn de nisip in bataia vantului. Cand sunt fericita, sunt un curcubeu pe cerul albastru. Iar cand plang, sunt o picatura ce se varsa in mare... Sunt un suflet care incearca sa-si gaseasca o cale spre lumina. Si cand o gaseste, sa o si pastreze. 

 Sunt un fluture prins in causul unei palme si as vrea…oh, as vrea sa-mi iau zborul. Vreau sa-mi intind aripele si sa zbor spre neant. Sa simt vantul cum ma mangaie, sa simt stropii de ploaie cum cad picatura cu picatura pe corpul meu. Si eu mai sunt o pana in bataia vantului. Plutesc usor, usor… spre infinit. Spre nicaieri... 

joi, 15 noiembrie 2012

Gandurile cauta lumina....

                                     Daca gasiti o fereastra de inima deschisa,
                            o fereastra spre cer  unde se vede un pic de lumina,
                                    dati de stire... gândurile mele cauta lumina...


miercuri, 14 noiembrie 2012

Noptii albe... noptii ca aceasta...

Sunt  nopti in care nu pot dormi... sunt nopti in care ma gandesc la tine... la durerea asta, provocata de lipsa ta... Sunt nopti in care vezi intunericul unui orb dar iti lacrimeaza ochii... Sunt nopti in care poti auzi linistea unui surd care iti sparge timpanele... Sunt nopti in care secundele devin ore... Sunt nopti in care uzi perna cu lacrimi...Sunt nopti  din care soarele nu mai apare intr-un rasarit frumos si rosu... sunt noptii ca aceasta cand ploua si ploua si ploua....



marți, 13 noiembrie 2012

Si totusi te pastrez...

Ma jucam cu un trandafir alb ,
cand te-am auzit venind,
de emotie m-am intepat.
Sangele meu inrosea petalele rozei....
Tu mi-ai spus ca rosu inseamna iubire,
dar de ce si suferinta, de ce atata durere?
Cand nu esti langa mine ,
lacrimile mele curg pe petalele rozei,
iar cand esti langa mine
sangele meu inroseste petalele rozei...
Oare cum este mai bine
Sa te am sau sa te pierd?
De castigat nu castig decat suferinta
Si totusi te pastrez
Stiindu-te langa mine
Suferinta este mai usoara.....
   




luni, 12 noiembrie 2012

Lacrimii de trandafir...

Ai vazut ca si trandafirii plang?

 Bobitele acelea mici ce apar in zorii

 Sunt lacrimile lor din noapte

 Petalele lor catifelate plang dupa imbratisarea razelor

 Asa si eu plang de dorul tau

 Mie insa nici o imbratisare nu-mi sterge lacrima 

 Trandafirii sunt norocosii

 Ei stiu ca soarele rasare mereu

 Insa eu am ghinion

Stiu a tu nu vei fi al meu niciodata...



Sa sarbatorim viata!!

Daca nu te-ai fi nascut niciodata atunci ce ai fi putut fi? Poate un peste sau o ghinda din pom sau poate trei cartofi copti. Mai rau decat toate ai fi fost un nimic. Un nimic nu gaseste placere in nimic, un nimic chiar nu exista ...

Dar tu- TU esti tu si aceasta e mai adevarat decat adevarul, ca nu este niciunul printre cei vii care sa fie mai tu decat TU...

Striga tare "SUNT FERICIT CA SUNT CEEA CE SUNT!" Multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt o molusca sau un jambon, sau un borcan vechii si prafuit cu gem de agrise....

Eu sunt ceea ce sunt si aceasta este un lucru mare... Si daca asa stau lucrurile mie insumi imi zic : "LA MULTI ANI!"


duminică, 11 noiembrie 2012

Seara de toamna...

Gânduri de toamna, seara mult prea tacuta, amintiri, litere amestecate în cartea de lânga mâinile mele, început de seara rece, muzica. În rest, sufletul mi-e toamna....poezii pe care le  iubesc, dincolo de anotimpuri, ani sau timp imi vin in minte....



Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.


Eu mă inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine mă infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.

  Nichita Stănescu -De dragoste


Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare.
Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.
Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.
Mai lasa-mă un minut.
Mai lasa-mă o secunda.
Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-mă o briza, o unda.
Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp.

Nichita Stănescu  -Viata mea se iluminează

Scrisoare pentru tine!

   Dragul meu,


Nu mi-aș fi imaginat că n-o să avem nici măcar o șansă. Acum, când e atât de târziu, îți iert totul pentru că tu n-ai fost de vină. Te iert pentru fiecare lacrimă și pentru fiecare clipă amară, întrucât, în punctul în care-am ajuns, ele deja nu mai au nicio relevanță, si sper sa o faci si tu. Am putut să cred că mi-ai fi putut fii amant, prieten sau iubit, am putut să plâng de dor și să-ți strig numele cu înverșunare. Am vrut să-mi fii totul. Atât de mult, încât, în naivitatea mea, am îndrăznit să cred că ai putea sa te schimbi. Nu-ntelegeam că tu nu poți fii altceva decât ceea ce ești...Te-am condamnat destul, și cred că mi-a ajuns, m-ai condamnat destul si tu. M-am săturat de dezamăgiri, de sentimente care vin și pleacă, și care până de curând, nu am știut cât sunt de sincere. Mă așez cu brațele încrucișate și-mi privesc visul cum se năruie ușor. Îl văd cum îmi scapă printre degete precum nisipul, iar eu nu pot să fac nimic. Iartă-mă , nu pot să ne salvez. Aș da orice să nu fiu nevoită să spun asta, dar știm amândoi ca nu se poate, ne-am face mult rău, mult mai mult decât cel care deja a fost făcut, și cred că nu merităm asta. Nici eu, nici tu. Poate că meritam o șansă, amândoi. Dar vezi tu, există lucruri în viață cu care nu putem lupta, oricât de mult ne-am dori. Iar eu nu-mi pot sub nici o forma cladi fericirea pe suferinta altora, dragostea nostra a cauzat destul de mult rau, noua si celor din jurul nostru... nu pot continua sa-i vad pe toti in jurul nostru suferind, nu pot continua cand stiu cat de mult rau provoaca iubirea noastra...Nu vreau să mă resemnez, să-mi caut alte drumuri și altă iubire. Nu asta mi-am dorit pentru noi. Dar am de ales?..E-adevărat că nu-mi pot scoate din minte vocea ta și că, în continuare sunt atâtea lucruri pe care le iubesc la tine. Nu o să neg. Nu mai are rost. Odată ce am pus cărțile pe masă, nu mai contează câte lacrimi au curs în trecut. Iubesc aproape tot la tine. Dar asta nu-i suficient. Noi doi am putea fi fericiți doar pe o perioadă scurtă de timp. Un viitor comun e exclus. Am înțeles, într-un târziu, că noi n-o să fim împreună niciodată, nu așa cum mi-am dorit. Cu câtă ușurință am scris asta, și cât de mult mă doare de fapt...!!... Ești totul pentru mine. Tu ești iluzia mea, ești visul meu frumos și cel mai de preț lucru. Dar nu pot face nimic pentru noi. Dă vina pe viață, dă vina pe soartă... Mi-a fost dat să te port în suflet sub formă de vis neîmplinit. Mi-aș fi dorit atât de mult să fiu cu tine, și-atât de bine știu că nu se poate... iubirea, de data asta, n-are puterea să învingă....


Toamna...


De ne-am opri ochii măcar pentru o oră și am privi hainele toamnei. Dacă am avea timp să mângâiem o frunză uscată, să o privim, să îi mirosim culoarea în care este îmbrăcată de către toamnă. Dacă am avea timp să alergăm printre frunze, să le vorbim, să le ascultăm tăcerile. Dacă am avea timp să ne așezăm și să ascultăm cum o frunză își strigă fericirea de a fi copila toamnei. Dacă am avea timp să îi ascultăm povestea, dacă am avea timp să îi privim dansul pe care l-a învățat de la copacul în care a trăit o viață de anotimp. Dacă am avea timp să zâmbim când ele dansează. Dacă am avea timp să ne oprim când ele ne mângâie părul cu dragoste și ni-l pictează în culori…Dacă am avea timp să le ridicăm în palme și să le ascultăm cum respiră ultimele zile din toamnă, dacă am avea timp să nu le mai călcăm în picioare cu atâta indiferență.... 








joi, 8 noiembrie 2012

La multi ani, mie!!

    E ziua mea  ....de cand m-am trezit au inceput gandurile: De ziua mea trebuie sa fac anumite lucruri. Pentru ca asa se face. Trebuie. In primul rand sa fiu, la dispozitia tuturor. Non stop. Nu prea se face sa nu raspund la telefon de ziua mea, nu prea se face sa nu port conversatii politicoase de ziua mea. Multa lume  poarta– dupa ce-mi zic la multi ani si eu multumesc – conversatii politicoase. Gen:”e, si cum te simti azi?” Nu pot sa raspund:”Pai mi-a crescut rata la banca, mi-a zgariat unul masina, sunt cam stresata si obosita, ma enerveaza nu-stiu-care”. Raspunsurile mele trebuie sa fie “excelent, super, ce ma bucur ca-i ziua mea, mirific, tot mai bine”. Moaca trebuie sa-mi  fie cuprinsa de un zambet exuberant. Ca asa trebuie de ziua mea.  ..... Ce mai conteaza, e ziua mea… O sa  fiu atenta sa nu am  ceva intre dinti pentru ca voi zambi – obligat toata ziua!!





Un sincer si calduros La multi ani! tuturor celor care isi sarbatosesc ziua onomastica! Ingerii Mihail si Gavril sa iti calauzeasca pasii, sa iti aduca bucurie in suflet si sa fie intotdeauna cu tine!

marți, 6 noiembrie 2012

Eu sunt femeie...

 Eu sunt femeie.... si asemeni oricarei femei am avut zile grele si zile bune, am avut momente in care am stiut ca pot orice, momente in care as fi fost in stare sa merg pana la capatul lumi pentru a obtine ceea ce imi doresc, insa mai multe au fost momentele cand m-am vazut cazand, si m-am lasat sa cad fara sa fac nimic, insa poate aveam nevoie sa cad, aveam nevoie sa-mi creasca aripi noi... Momentele mele de depresie si decadere au fost lungi si dureroase, insa sunt convinsa ca  m-au ajutat sa devin mai puternica , m-au ajutat sa devin ceea ce sunt... E adevarat am cazut , si pare am tendinta de a o face des, insa ma ridic de fiecare data mai puternica  si imi amintesc versurile Annei Panovici :" Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare/Aşa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,/Şi chiar de slabă sunt şi plâng fără-ncetare/Eu sunt şi voi rămâne tot femeie...





Da..Sunt femeie zi de zi, iar astazi ma simt speciala! 




Eu sunt femeie

  de Anna Panovici



Eu sunt femeie, şi-nseamnă că-s actriţă.
Joc mii de roluri şi am si mii de feţe,
Eu sunt femie, sunt cea mai rea fiinţă
Aleg drumurile scurte si isteţe.

Eu sunt femeie, şi mint fară să vreau
Şi fac orice pentru a cuceri
Pot într-o clipă sufletul să-ţi iau
Eu sunt femeie, iubesc şi pot urî...

Eu sunt femeie, şi sunt ca şi pustiul
Pot să sufoc, şi pot să-ţi ard privirea,
Şi pot sa fiu şi apa, atunci când îţi e sete
Dar să nu mă bei, de vrei să simţi iubirea.

Eu sunt femie, mai pot şi ajuta
Pot să gasesc răspuns, când cineva mă-ntreabă,
Fiind femeie multe aş putea...
Dar sunt femeie, şi pot să fiu şi slabă...

Eu sunt femeie, şi multe ori bârfesc,
Şi câteodată mă prefac că-s tristă,
Cu aceleaşi chip al meu cel îngeresc
Sunt atât de multe ori şi egoistă.

Eu sunt femeie, sunt marea fericire
Pe care bărbaţii nu o preţuiesc
De-s dură sau sunt rea, toate-s din iubire
Şi din iubire pot să şi urăsc.

Puternică sunt azi, mâine răzbunătoare
Aşa că fugi de mine când sunt ca o scânteie,
Şi chiar de slabă sunt şi plâng fără-ncetare
Eu sunt şi voi rămâne tot femeie...

duminică, 4 noiembrie 2012

Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi ca îngerii.

Cel mai bun prieten al meu este cartea. De cand am descoperit-o, cartea s-a dovedit a fi un prieten credincios si rabdator, care are intotdeauna timp pentru mine. Este prietenul care nu se supara atunci cand nu il intelegi!



Ador sa citesc, port tot timpul o carte cu mine, citesc in metrou, pe strada, in parc, acasa... nu pot trai fara sa citesc. Iubesc  parfumul de copertă veche, coaptă, dar și pe cel de hârtie nouă, cu cerneala tipografică încă crudă, neuscată complet...Inhalam cu nesaț parfumul dulceag de cărți ilustrate, cum sunt vechile dicționare, care emană pe lângă mirosul de clei, mireasmă de lemn umed și pământ jlav... Ador cartile vechi, cu miros de trandafiri catifelați ... E cel mai frumos parfum din lume, acela de carte veche si petale de trandafir uscat! Pana si  diminetile mele miroase a lectura de carte veche, a ciocolata amaruie asortata cu cafea fierbinte .


Maitrey de Mircea Eliade

Maitreyi este o experienta morala si un roman care a sporit seria miturilor umanitatii. Protagonistii sunt misterioasa indianca Maitreyi (personaj real, fica unui mare filozof) si continentalul Allan, alias M. Eliade, care o cunoaste in perioada studiilor din India.
O declaratie de dragoste, unica in absolut pe care am citit-o si recitit-o: "- Mă leg pe tine, pământule, că voi fi a lui Allan, şi a nimeni altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa va fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui – ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minţi, maica mea. Dacă mă simţi aproape, cum te simt eu acum, şi cu mâna şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viaţă de rod şi de joc să-i dau. Să fie viaţa noastră ca bucuria ierbilor ce cresc din tine. Să fie îmbrăţişarea noastră ca cea dintâi zi a musonului. Ploaie să fie sărutul nostru. Şi cum tu niciodată nu oboseşti, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, şi tu maică mi l-ai adus aproape."

Pe aripile vântului de Margaret Mitchell

Este una dintre cele mai frumoase carti de dragoste pe care le-am citit vreodata.Cartea ilustreaza inalta societate americana in timpul si dupa Razboiul Civil American. O societate extrem de bine conturata care ilustreaza ravagiile razboiului asupra unei societati pasnice precum si relocarea dupa razboi si durerile nasterii unei noi dinamici sociale.
este drama romantica care urmeaza aventurile lui Scarlett O’Hara, fiica rasfatata a unui proprietar de plantatie de bumbac din Atlanta. Romanul incepe cu anuntul de logodna a lui Ashley Wilkes, vecinul lui Scarlett, si a verisoarei sale Melanie.
In urma anuntului Scarlett decide sa-si declare sentimentele ei pentru Ashley. Acesta,desi este indragostit nebuneste de domnisoara O’Hara, refuza propunerea ei. Aceasta marturisire este auzita de Rhett Butler, un domn cu o reputatie si un comportament necuviincios, care foloseste aceasta informatie in favoarea lui. Acest lucru marcheaza începutul relaţiei lor si infiripare sentimentelelor lui Rhett pentru Scarlett.
Povestirea urmareste protagonista prin diferitele etape ale Războiului Civil si greutatile ce urmeaza. Se maturizeaza si invata sa-si reduca impulsurile, prin urmare capata maturitate si experienta. Dar Scarlett este inca neinmplinita si din in ce in ce mai dornica de premiul pe care nu-l poate avea: Ashley Wilkes.Ea ignora dragostea profunda si de durata care Rhett o are pentru ea. Ea creste in responsabilitate si se confrunta cu lupta, greutatile si pericolele, in fata unei societati in curs de schimbări radicale, in incercarea de a sculpta o cale de supravietuire a familiei sale si a idealurilor ei. In cele din urma ea realizeaza adevarata valoare a lucrurilor si sentimentele ei pana in prezent necunoscute pentru Rhett, dar atunci este prea tarziu…

Scarlett este una dintre eronile mele preferate, care da dovada de multa feminitate, determinare si multa putere interioara in a-si atinge scopurile.



Madame Bovary de  Gustave Flaubert

 Madame Bovary este simbolul decaderii morale eterne, al prabusirii umane si al simturilor dezlantuite. Frumoasa tanara care devine printr-o casatorie banala doamna Bovary traieste o existenta exaltata, cufundata in sine si in visele de mana a doua inspirate din carti de consum popular cu cavaleri si marchize. Ea neaga realitatea, cautand iubirea zugravita in carti, chiar daca traieste langa un barbat anost care nu banuieste nimic din zbuciumul emotional care marcheaza existenta sotiei sale. Frumusetea femeii atrage admiratori, insa setea ei de iubire imaginara nu este ostoita, doamna Bovary devenind, fara sa o doreasca in mod constient, o adultera decazuta.
Emma este frumoasa, tanara, dar si naiva, oarba fata de tertipurile vietii pe care doreste sa o traiasca plenar, fara restrictii. Ea nu este o simpla cocheta, in desfraul ei orgiastic, nu inceteaza sa caute acea dragoste infiorata, care sa o salveze de la o existenta la fel de nedemna ca cea pe care ar fi fost obligata sa o duca. Ea nu se vinde chiar daca i se ofera ocazia, devenind mai mult decat o femeie oarecare care isi incornoreaza sotul. Emma Bovary este, o fiinta complexa, a carei esenta nu poate fi cuprinsa si inteleasa decat prin intermediul intregului roman.


Rosu si Negru – Stendhal



Julien Sorel, este fiul unui tamplar dintr-un orasel din Franta care viseaza la o cariera militara si sa fie important, ca si eroul sau, Napoleon. Dar cum singurul mod de a ajunge cineva era prin intermediul Bisericii, acesta se pregateste sa devina preot. Punctul de cotitura este momentul in care primarul orasului, Dl de Rênal il angajeaza pentru a fi profesorul particular al copiilor sai. Acolo o cunoaste pe sotia primarului, Dna de Rênal, in privinta careia ajunge la concluzia ca este de datoria lui sa o seduca, ceea ce se si intampla; din pacate pentru mandria bravului erou romantic, care se considera un as in cucerirea femeilor, Dna de Rênal il accepta pe Julien numai dupa ce acesta incepe sa planga. Astfel, relatia lor dureaza pana cand adversarul politic al primarului afla si incepe sa imprastie zvonurile. Dna de Rênal reuseste sa il convinga pe sotul sau ca zvonurile nu sunt adevarate, iar pentru a evita alte scandaluri, Julien este trimis la o scoala de preoti, unde prin ipocrizie castiga admiratia directorului dar gelozia colegilor. Drept urmare este recomandat ca secretar personal al unui marchiz in Paris.Julien nu reuseste sa se integreze in societatea pariziana care il ,,condamna” inca de la inceput din cauza originii sale umile. Reuseste insa sa o faca pe Mathilde, fiica marchizului sa se indragosteasca de el, si chiar o lasa insarcinata. In mod evident, cei doi urmeaza sa se casatoreasca, dupa ce marchizul il innobileaza pe Julien, acesta din urma obtinand in sfarsit rangul ravnit si puterea politica ce ii urmeaza. Totul ar fi fost bine daca Dna de Rênal nu ar fi trimis o scrisoare marchizului in care sa ii spuna ca noul nobil este de fapt un afemeiat si un manipulator. Astfel ca casatoria este anulata, si pentru a se razbuna, Julien o impusca pe fosta lui amanta; acesta nu moare, dar tanarul este totusi condamnat la moarte.


Visele ne construiesc, iluziile ne rătăcesc!

 Visând, viaţa dobândeşte sens şi semnificaţie şi ne oferă bucuria de a ne trezi în fiecare dimineaţă şi a o lua de la capăt cu încredere. Nu mai visăm, nu avem aripi. Dar a avea aripi este insuficient pentru a putea zbura. Trebuie să ştim ce să facem cu ele, cât de bine să le folosim pentru a ne ridica deasupra lucrurilor mărunte şi a depăşi greutăţile inerente ale vieţii.

Visele ne construiesc, iluziile ne rătăcesc! Să visăm că putem face din viaţa noastră o existenţă ce merită povestită ca model de trăire celor care nu mai cred în nimic pentru că au trăit prea multe iluzii!

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Si te-am iubit si te-am mintit ...si ne-am mintit ca ne-am iubit!!!

Ma intreb, cand m-ai iubit mai mult?? Atunci cand iubirea mea era completa,intreaga si pura,arzand cu flacara vie si patimas,sau cand,trasformata in scrum veritabil,a devenit mai valoroasa ca flacara insasi?!M-ai iubit cand ma chinuiam sa-ti storc de pe buze cuvinte?! cuvinte fara de care credeam ca nu pot trai, fara sens era vesnica mea intrebare"ma iubesti?", nu am primit nicicand un raspuns real, doar l-am visat, mi l-am imaginat, of si cat imi doream atunci sa ma iubesti!!... Sarutul tau mirosea am parfum de dama si ma trezeam purtand un nume strain,cum la fel de ”strain” imi zambea adevarul schimbat pe-o minciuna... atat de mult te-am iubit incat ti-am oferit sufletul in bucati pana ce nu a mai ramas nimic de oferit, pana ce intr-o zi am realizat ca am ramas doar  cu un pumn de minciuni... adevarul nu voi sti nicicand unde sa-l caut, si totusi ma-ntreb, cand mai iubit mai mult???!!...

Ma intreb cand te-am iubit mai mult!? Cand imi prindeam dezamagirile intr-un colier la gat si-mi asezam dorintele naive,sub perna,seara? Mi-am asteptat mult timp randul la iubire, pana intr-o zi...cand nu l-am mai dorit.Te-am iubit cand te-am imbracat in cuvinte,te-am iubit cand te-am dezbracat de haine,te-am iubit in vis si-n realitate, disperat si uneori frustrant,cu sufletul sectionat in mii de bucatele.Te-am iubit si m-am legat de iubire printr-un lant de sperante si iluzii,cu ganduri inecate in tamplele-amortite,cu vise abia soptite pe buze.Si totusi...cand te-am iubit mai mult? Te-am mintit sfidator,cu aceeasi masura cu care te-am iubit...


 

      Si te-am iubit si te-am mintit...tu m-ai mintit si m-ai iubit ...si ne-am mintit ca ne-am iubit!!!