Probabil am nevoie sa imi creasca aripi noi...

Imi place sa zbor, mi-e drag sa simt bucuria, insa zborul meu nu este intotdeauna lin si cad... nu o data.. ci de multe ori. Atunci ma simt umilita, ma simt neputincioasa, simt o furie de nedescris pe mine, pe viata, pe tot ceea ce ma inconjoara. .....Cad acum... insa ma vad cum cad... ma observ si vad ca e nevoie de caderea aceasta. E neplacut, doare, dar nu ma pot opri din cadere. Mi-e frica insa stiu ca n-am putere sa imi gasesc echilibrul, nu acum.. stiu ca n-am de ales decat sa imbratisez si sa accept caderea. 

Nu inteleg nimic.. dar stiu ca nu e nimic de inteles.. ma doare totul si totusi durerea nu vine din suflet, ma simt goala de energie.. si totusi undeva exista un izvor gata sa fie descoperit.... 

Ma uit la mine si reusesc sa fur un zambet, ma uit la mine si imi sterg lacrimile nevinovate, ma uit la mine si sadesc in ochii mei speranta.... 

Abandonez totul... ma las sa cad.. probabil am nevoie sa imi creasca aripi noi....

Toamna e un sentiment!

E atata frumusete in zilele de toamna, te pierzi pur si simplu in ultima rasuflare a frunzelor, dinaintea caderii lente, simti mingiierea lor in timp ce le privesti asezandu-se la picioarele tale aidoma unui covor princiar, E cald si totusi simti ca e toamna, ca e melancolic si trist.

Miroase a toamna,a pamant ud si a frunze mucegaite.Miroase a seri lungi si ceai cu scortisoara,a placinte aburind si joc de carti la ceas de seara...Miroase a lectura de carte veche,a ciocolata amaruie asortata cu cafea fierbinte si a cantec ascultat in surdina... Miroase a pasi impleticindu-se in covor de frunze,a iubiri cu aroma de gutui,a vise despletite prin salcii. Miroase a doruri parasite ,ascunse in trandafiri uscati,miroase a fum de iluzii arse,a sperante invechite-n sertare. Arome subtile, incurcate si amestecate,amalgam cu iz de toamna umeda si rece....Azi, in sufletul meu e toamna... cad amintirii, frunze si doruri...

Voi lasa gandurile la decantat....

Sunt intr-o mare pana de idei. Fie m-am linistit dupa asa zisele furtuni din ultimul timp,fie accidental am suferit o spalare de creier,fie chiar trec printr-o perioada de criza de inspiratie. Nu ca as fi un real talent! Uneori ma intreb si eu, ce m-a determinat sa scriu pe blog? Poate idea de a fi in "tendinte" caci asa e trend-ul,ma chinuie,realmente, talentul sau este ceva ce tine de trecut...Cui ii pasa? De parca ar si interesa pe cineva!Sunt doar un om neinsemnat care s-a trezit ca are si el ceva de spus si ne avand cui, a hotarat sa scrie pentru sine. Paradoxal ar fi, sa reusesc sa ma impresionez...eu...pe mine! Ha,ha...La cat de haotic se invart gandurile,ideile prin capul meu, probabil ca voi gasi intr-o buna zi momentul prielnic pentru a le pune ordonat in sertarul mintii,folosindu-le ca pe o reala sursa de inspiratie in ceea ce voi scrie.Pana atunci,inapoi la haos! Voi lasa gandurile la decantat....