Viitorul fiecăruia dintre noi începe cu următorul gând.

Avem o viață agitată, cu foarte multe responsabilități, cu multe presiuni și decizii de luat zilnic. Ori de câte ori ne simțim inconfortabil, în loc să ne retragem în zona de confort, să luăm o pauză și să ne spunem nouă înșine: "Sunt într-un proces de schimbare, e normal să mă simt inconfortabil!" Și apoi să mergem pe drumul pe care am pornit. Făcând mereu aceleași alegeri în viață, vom face mereu la aceleași greșeli. Cu toții facem greșeli, dar asta nu înseamnă că trebuie să plătim pentru fiecare greșeală pentru tot restul vieții. Totul se transformă. Totul se schimbă. Soarele răsare în fiecare zi. Rănile se vindecă. Sufletul se vindecă. Mintea își schimbă atenția. Fericirea revine inevitabil. Momentele grele nu durează pentru totdeauna. Să luăm fiecare zi așa cum este și să fim recunoscători pentru ce avem. Și dacă nu suntem mulțumiți cu ce avem acum, atunci să fim recunoscători pentru fiecare răsuflare a zilei de azi. Există întotdeauna un motiv pentru care să fim recunoscători. 

Puterea de a schimba lucrurile e în noi, în permanență. E necesară aceeași cantitate de energie atât pentru a ne îngrijora cât și pentru a fi pozitivi. Să folosim atunci energia pentru a gândi pozitiv. Uneori doar să privim un lucru dintr-un unghi diferit poate schimba situația. Viitorul fiecăruia dintre noi începe cu următorul gând.

Avem prea mult din orice, dar prea puţin din ce ar trebui de fapt

Trăim într-o lume suprasaturată, avem prea mult din orice, dar prea puţin din ce ar trebui de fapt. Trăim pe repede-nainte, aşa ştim să trăim azi. Lumea aleargă zilnic şi uită să se oprească măcar o clipă ca să privească în jur. Mulţi oameni trec pe stradă şi nu văd nimic, trec pe lângă alţi oameni şi nu-i remarcă. Trăim haotic, facem multe şi de fapt nu facem nimic. Azi existăm mai mult ca entităţi virtuale decât ca fiinţe , interacţionăm dinamic pe reţele on-line, dar în viaţa reală abia mai schimbăm două vorbe. Existăm fizic, dar nu şi mental, de aceea ne scapă din vedere tot mai mult din ce se întâmplă în lume, ne conformăm şi nu vrem neapărat să mai schimbăm prea multe.

De multe ori am impresia că oamenii zilelor noastre îşi caută cu disperare rostul, menirea, chemarea, pe care mulţi nici nu le găsesc. Unii par recipiente goale sau suflete rătăcite care caută cu disperare ceva, dar habar n-au ce...ne închidem în noi, ne întrebăm tot mai mult şi mai acut ce-i cu noi aici, pentru ce suntem, ce mai putem face… Şi cât timp ne întrebăm şi cugetăm, timpul trece în fugă pe lângă noi si ne vom trezi prea tarziu sau prea batrani penru a mai putea schimba ceva...