marți, 28 mai 2013
joi, 23 mai 2013
POVESTE
Iubim timpurile vechi...
bunicii ieseau de cu zori cu coasa, cu sapa, cu calul, cu grapa
framanta paine bunica in cuptorul de lut
cozonacii miroseau a scortisoara
painile cresteau, pana umpleau saptamana
osteniti se-ntorceau de la camp
izvorul ducea praful trupului
adesea cantau, erau fericiti,
pare sa fie poveste
viata fara reclame, fara somnifere
ritmul muzicii noastra nenascut
ultimul tip de detergent, lenjerie de matase
parfumuri de marca....
numarau lipsa timpurilor vechii...
pare sa fie poveste ca erau fericitii
Iubim timpurile vechi astazi cand toate le-avem
pare sa fie poveste ca supravietuim
printre atatea luxuri ucigase
amestecate cu esentiale lipsuri
Iubim timpurile...
luni, 20 mai 2013
Nu zbor, nu cant... sunt dupa propriul vostru chip!!
Am venit inre voi plina de fiorul iubirii
plina de exuberanta descoperirii profunzimilor de-adevar
Dar in scurt timp mi-ati astupat fantanile
ce-au tasnit de la sine cu pietre si noroi.
Ati cioplit niste gratii mari, si-as fi incaput cu totul in colivie
daca o aripa n-ar fi fost prea lunga;
nu se acomoda nicicum sistemelor voastre-
atunci ati taiat-o.
Am sangerat o vreme, n-am mai zburat,
dar mi-am reamintit cantecul ingerilor
si n-am putut multa vreme sa tac
am invatat sa cant in colivie
stiind ca oricum n-am sa mai zbor niciodata fara aripa.
De-atata cantat insa mi-a crescut ciocul atarnand afara liber
ca o exvrescenta ce sfida traditiile mostenite si cultivate.
Atunci v-ati adunat pentru o noua ciuntire.
Fara cioc, cu ochii mari de nedumerire am ramas mut
niciodata n-am mai cantat, insa privindu-ma multi
mi-a crescut mana ca sa pot sa-i ating sa-i mangai,
sa le-mpreun cu ei in ruga si-am ramas fara mana.
Nu zbor, nu cant, sunt dupa propriul vostru chip.
Mi-e teama si sa iubesc, ca nu cumva inima mea fericita
sa creasca mare si ca sa nu sparga gratiile incarcerarii
mi-ati smulge-o din piept,
sa raman ca unii dintre voi: un adevar fara iubire.
duminică, 19 mai 2013
Masti de papadie
Ce poate fi mai simplu ca o cunoastere blit pe internet? Si va spun eu ca se leaga! Ai si curaj mai mult, iar daca nu merge, alta adresa pe chat, e mult mai simplu decat sa te duci la o persoana si sa-i faci o invitatie live si apoi sa te refuze cu o strambatura cu care te intoarce pe dos, nu merita efortul, dar pe net e altceva, te distrezi de minune, sa vezi ce fete indraznete! Dar nici cu baieti nu te joci, iti faci o droaie de prieteni, simti ca traiesti! Nici nu te ustura sufletul daca cineva te arde cu un cuvant, i-ai spus cateva si l-ai aruncat peste bord. Treaba cu imaginea de sine si cu timiditateape net nu merge, aici esti tare, simti ca ai personalitate, din miel te faci leu, si poti fi in o mie de posturi, daca vrei sa fi domn\a, iti permiti anumite cuvinte cu care trezesti respectul unora , daca vrei sa-ti dai in petic, nici o problema, flirtrezi cat vrei si daca se leagaai si dat drumul la o aventura, te multiplici in o suta de relatii, te imparti la cati vrei si te aduni cu cine iti place, schimbi cu cine vrei resurse si filme, faci afaceri si poti sa te alegi cu o groaza de avantaje. Pe net se spune "da" foarte usor la orice propunere cat de desucheata ar fi ea, cererea si oferta circula in variante de neimaginat, e adevarat ca nu trebuie sa pui baze pe cuvintele care ti se arunca, pentru ca nu cunosti intentiile celuilalt, dar pornesti de la ceva, se poate lega ceva, si mai e ceva: scapi de singuratate. Asadar, traiasca relatia pe internet! Dar... e chiar relatie? E chiar viata?
CHIAR LA ASTA NU MA GANDEAM
- Bine ai venit pe mess Monica! Imi place la nebunie poza ta, ai stil, eu sunt un tip direct si nu umblu cu intortocheli, viata e scurta si trebuie traita in viteza, asadar , ai vro relatie serioasa? ca sa nu complic lucrurile eu deja imi fac CV-ul: sunt liber!
-Salut Stef! vad ca nu stai degeaba, cum m-ai vazut pe net ai si aruncat carlige pentru agatat, ia trimite-mi niste poze cu fatada ta sa vad daca mai stau cu tine la discutie, nu multe, ca-mi dau seama ce soi esti... oooo, ai fata de actor! Ok raman online cu tine, dar sa ne intelegem: totul pe fata!
-Parca suntem dintr-o bucata amandoi, hai sa-ti mai dau cateva stiri despre mine, imi place orice fal de muzica , in afara de cea simfonica, care ma enerveaza, ca e prea lenta, ritm si miscare, fetito, asta imi place!, imi place sportul, sunt stelist, de doua ori pe saptamana ies cu prieteni la o bere si ne traim galagia cat mai spumos, mai sunt si student la o facultate care ma enerveaza, dar poate o schimb, imi place s-o fac pe seful, chestia e ca-mi iese. Tu ?
-Esti teribil! Pe mine ma cunosti dupa castile din urechi, am muzica in fiecare celula, asa ca unu la unu, si eu fac sport in fiecare dimineata ma scoate cainele din casa sa-l plimb si ma cam alearga, nu- mi place sa ma conduca cineva asa ca vezi ce faci cu temperamentul tau, aici e unu contra unu, eu nu sunt studenta asa ca aici nu ne potrivim, mai sunt inca in ograda liceului. Apropo de chestia cu sa fii direct: cand vii sa-mi vezi cainele?
-Pentru mine e perfect la ora 21, la terasa"Bonjour"
-Ok , Stef, si pentru mine e perfect, o sa maraie putin cainele meu cand o sa te vada dar nu te speria se va imprieteni si cu tine. Bye , bye!
Stef se indrepta catre terasa , din sens opus veea Monica cu cainele ei lul Rex, intunericul ii invaluia in mister, deodata cainele se smulge din lesa si se arunca spre Stef. Monica ramase ingrozita, totul parea sa fie de rau, nimic nu l-a intors pe Rex din drum, alerga in salturi uriase si ciudat... parca era si bucuros. ajuns langa el se rostogoli la picioarele lui , sosi in fuga si Monica, fata lui Stef trecu prin treizeci de culori.
-Monica? ingaima el.
-Da , adica nu, zise ea recunoscandu-l.
-Nu ti-e rusine, se starni el.
-Ba tie sa-ti fie rusine, tu te-ai dat drept altul si m-ai pacalit, zise ea.
-Cine a facut invitatia? nu tu? si iti arde de baieti, in loc sa te tii de scoala? las ca te spun eu mamei si sa vezi ce-o incasezi, sterge-o mai repede acasa si taci din gura, o sa ajungi rau! ii pecetlui el soarta.
- Nici cu tine nu mi-e rusine, ii intoarse ia replica.
A fost o seara groaznica , si rusinoasa, mastile lor de papadie au stat frumoase pana la un timp, apoi un suflu usor le-a imprastiat. Si cat de frumos a fost pe chat!
Graffiti pe inima- George Uba
Traim intr-o era a internetului, a vietilor virtuale, a relatiilor pe internet, suntem prietenii pe facebook insa uitam sa ne salutam pe strada, avem mii de prietenii insa traim in singuratate, am uitat ce inseamna Viata reala, tot ce ne inconjoara , iubim natura in fotografi frumoase de pe internet insa am uitat ca putem iesi in parcul din spatele casei sa ne bucuram de adierea vantului, mirosul florilor, verdele crud al primaverii... Ne-am pierdut identitatile si valorile, pentru ca in lumea virtuala esti asa cum vrea celalant sa fi, folosim masti si identitati false, ne identificam cu orice si oricine uitand astfel sa ne dezvoltam propria personalitate, nu mai citim si nu mai vrem sa invatam , sa cunoastem, sa crestem - pierdere de timp, pentru asta exista Google, nu?
Suntem captivi intr-o lume virtuala unde totul este posibil si poti fi oricine, iar consecintele acestui lucru sunt din ce in ce mai grave, tinerii dezamagiti, fara pofta de viata, sinucideri..... vad din ce in ce mai multe persoane care nu stiu sa traiasca in lumea reala, incapabili sa -si rezolve conflictele si problemele.
Viata virtuala nu este Viata, este doar iluzia unei vietii!!..
joi, 9 mai 2013
Prinde copilul din.... tine!!
Uneori copilul din noi incearca sa ne controleze viata, o parte din problemele pe care le avem sunt determinate de persistenta sentimentelor copilariei sau a unor tipare, aspecte pozitive ale copilariei, dar care nu mai corespund vietii de adult. De multe ori acel "copil interior din trecut" are nevoie de atentie si ingrijirii, ceea ce este nostim dar si interesant este ca noi insine ne vom purta ca parinti fata de acest copil, pentru ca noi ne-am insusit cu sau fara voia noastra, comportamentul si conceptia parintilor nostri, iar rezultatul este ca ne purtam fata de noi insine si fata de altii cum au facut parintii nostrii cu noi cand eram mici. Reactiile noastre de zi cu zi sunt atat ale unui adult, cat si ale unui copil din trecut, si aceasta e o mare taina a vietii.
Inca de cand suntem mici ne cautam o identitate, pentru a ne contura constienta ca suntem cineva, distincti de tot ce este in jurul nostru si deosebiti de ceilalti oameni, noi ne apropiem de cei din jurul nostru pentru a gasi iubirea si, in acelasi timp, ne indepartam de ei pentru a ne afirma deosebirile. Dragostea pe care mi-o dau altii imi spune ca sunt o valoare, sunt apreciat, distanta pe care o iau fata de anumite persoane inseamna ca nu trebuie sa fiu confundat cu ele si ca am o individualitate care atrage si poate sa ofere repere afective si o viziune despre viata.
La inceput identitatea noastra este legata de alte identitati (copilul care se tine de fusta mamei) apoi, identitatea noastra capata forma prin a ne diferentia treptat, ajungand sa avem opinia noastra, solutiile noastre, existenta noastra distincta, cu alte cuvinte se consolideaza eul nostru, permitandu-i personalitatii noastre sa se manifeste din ce in ce mai constient. Legat de parinti la inceput copilul se distinge progresiv de dorintele lor, apoi de cele ale mediului familial, datorita scolii . Aceasta distantare ne permite sa ne diferentiem de familie si sa cunoastem alte valori, de care trebuie sa ne distantam din nou pentru a ne urma evolutia, acelasi mecanism va functiona si mai tarziu pentru identitatea conferita de exercitarea unei meserii sau a unei profesii, este o continua adaptare pentru a sugera o identitate tot mai pronuntata si mai implinita, fara sa uitam ca trebuie sa ramanem noi insine in hatisul relatiilor umane. Fara ceilalti, fara dragoste, fara prietenie, eul nu s-ar putea dezvolta, relatiile noastre cu ceilalti trezesc emotii pe care trebuie sa le transformamsi sa le exprimam in exterior, raporturile cu ceilalti ne tin in viata si ne stimuleaza creativitatea , fie ca sunt relatii negative, fie ca sunt pozitive, oamenii din jurul nostru ne permite sa fim noi insine.
Daca am fi constienti de faptul ca in fiecare din noi, locuieste un adult, dar si un copil care inca mai creste, am fi mai intelegatorii unii cu altii.
marți, 7 mai 2013
Calator
Ti-am aflat sufletul,
si am mers pe cararile lui.
Eram un simplu calator...
Insa am plecat lasand in urma mea
Pustiu
Acum iti privesc cu dor
Si ochii si inima si buzele
De-as mai fi un simplu si singur calator!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)