La multi ani mie!

Este ziua mea, ar trebui sa ma bucur intr-un anume mod insa nu pot.... prea multa tristete si durere s-au acumulat in jurul acestei zile... ar trebui sa fie una din cele mai frumoase zile din an insa pentru mine este doar o zi plina de tristete si singuratate.... cu multi ani in urma cineva mi a salvat viata cu pretul vieti lui, iar azi nu pot sa nu ma intreb daca sacrificiul lui sa meritat... nu am facut nimic deosebit in viata asta, nimic care sa merite un asemenea sacrificiu... povara aceasta devine din ce in ce mai grea, mai dureroasa, imi sfasie inima in mii de bucatele ... simt ca se naruie totul in jurul meu si nu stiu unde sa mai gasesc puterea sa merg mai departe.... 

Zi de zi adun cioburile vietii mele distruse, mainile sangerande nici nu mai simt durerea.... sunt mai decisa ca oricand sa mi reconstuiesc o viata doar a mea... de azi doar eu voi conta si voi invata sa ma iubesc asa cum nu am facut-o niciodata!!

Asadar, mie insumi imi zic LA MULTI ANI!

Sunt picatura de ploaie prelinsa din ochi!

Sunt picătura de ploaie,

Aruncată în vâltoarea vieţii.

Prelinsă din ochi

ca un picur de ploaie..

Violent mă lovesc de pământ,

și rămân la fel.

lacrimă din picătură de ploaie,

transformată în durere

strop cu strop...

Tot ce dai e gratis.... insa ceea ce primesti are un pret!!

Vine o vreme cand realizezi ca tot ce ai trait au fost doar iluzii si

realizezi ca ai pus sufletul in palma unor oameni care nu au stiut sa il pretuiasca...

Tot ce au facut a fost sa il arda ,putin cate putin...

Totusi mergi mai departe de fiecare data pe drumul vietii

Este un drum pe care trebuie sa il strabati pana la capat

Un drum cu multe denivelari dar nu depinde de tine unde este acel capat

Tot ce trebuie sa faci este sa il urmezi pas cu pas

Uneori poate din neatentie te impiedici si cazi

Dar te ridici ,chiar daca fiecare cazatura doare

Iti speli cicatricile cu lacrimi sperand ca de acum incolo drumul va fi drept

Dar oare va fi?Tu stii bine ca nu, dar iti impui sa crezi asta,cum altfel vei merge mai departe?

Incerci sa intelegi de ce oamenii pe care ii iubesti cel mai mult ,te dezamagesc cumplit

De ce iti confunda bunatatea cu naivitatea,de ce iti vad greselile dar nu si partea buna?

De ce unii oameni intineaza iubirea transformand-o in sclavie?

De ce se cred indreptatiti sa fure viata celor ce se ofera lor cu toata fiinta?....

Nimeni nu are putere asupra nimanui de pe pamant...toti suntem egali...toti avem un suflet...

Nu sunt perfecta si nici nu pretind a fi ,am greselile mele ,poate am ranit oameni dar,

niciodata voit

Am invatat sa raspund raului cu bine si cel mai important pentru mine este ca am invatat sa iert

sa nu port pica nimanui ,oricat de mult m-ar fi facut sa sufar,

Vine o vreme cand iti dai seama ca fiecare bucurie sau zambent tine pret de o clipa

Ca tot ce dai e gratis iar ce primesti are un pret...

Realizezi ca iubirea este puntea pe care se plimba durerea dar te incapatanezi sa mergi pe ea

Aproape ca nu mai este ceva care sa te sperie ,devii imun la suferinta

Si tot ceea ce iti ramane de facut este sa iti tii sufletul strans in palma,sa-ti protejezi farama de lumina

Apoi,sa ridici ochii spre cer...

Stii bine ca de acolo vine ,IUBIREA,IERTAREA,JUDECATA,PUTEREA de a merge mai departe.....

Dor de tine....

Cum să striveşti în palme stele

Când lacrima îşi spune ruga…

Cum să nu cânţi când de durere

Apusul îşi sărută umbra…

Şi cum să zbori când curcubeul

Născut din rouă şi tăcere

În noapte îşi culege eul

Din zbuciumul fiinţei mele?

Cum poţi să râzi, când visul plânge…

Şi cum să dormi, când ziua doare.

Cum să-nţelegi când viaţa-ţi strânge

Apocalips de dor şi mare…

Şi cum să crezi în Cer şi-n Oameni

Când sufletul dezminte firea

Cum să iubeşti…când din iubire

Azi strângi la piept doar risipirea?

Cum să fii bun, când totul minte.

Cum să mai ierţi, când totul doare.

Cum poţi să uiţi şoapta fierbinte

Rostită-ntr-un altar de soare?

Şi cum să ceri nemărginirii

Să îţi arate-n larg hotarul

Când nu-i poţi spune fericirii

Că vrei să îţi alunge-amarul.

Cum să te strig, când eşti departe.

Cum să-ţi sărut în vis privirea

Când tu te temi că zori deşarte

Ţi-aştern în braţe amăgirea…

Şi cum să-ţi spun că doru-n mine

Nu minte şi nici nu trădează

Când tu, tăcut, te-nchizi în tine

Şi nu simţi noaptea că visează?

Cum să te chem, când ştiu că-n noapte

Nu vrei s-auzi a mea chemare.

Cum să nu cad, când eu din şoapte

Nu pot să-nalţ un vis spre soare…

Şi te iubesc aşa cum omul

Iubeşte doar o dată-n viaţă!

Dar eu iar pierd… Şi risipirea

Îngroapă stropii de speranţă.

Esti cuvantul care mocneste neancetat in mine.

Ești ca un cuvânt pe care încerc să-l uit
dar mocnești neîncetat în mine
iată, suntem liberi să facem orice
iubește-mă ucide-mă eliberează-mă
desprinde-mi ușor toate tristețile de pe trup
o să mă acopăr cu aripile


e de ajuns să nu rănim pe nimeni
putem să ne ridicăm pe umeri soarele
o să ne aruncăm unul în altul
n-o să ne audă nimeni, promit
o să murim alb


o să ne găsească primăvara la un colț al insomniei
o să ne resusciteze
dar stelele noastre vor fi deja inundate
și nu va fi nicio urmă de crimă
doar cuvintele or să ne vibreze prin umbre
noi vom dispărea dincolo de zidul de zori


suntem doi orbi care rătăcesc
pe cărările deschise de soare
să ne cuibărim într-un loc luminos
și să ne otrăvim în tăcere buzele din sărut


abia aștept să ne găsească ploaia ca niște fantome
făcând dragoste pe ascuns cu nefericirile noastre


azi suntem liberi să facem orice
dacă m-ai atinge, ar izbucni din mine
amintiri coralii
azi aș avea voie să te uit
dar ești cuvântul care mocnește neîncetat în mine .

Ma doare risipirea mea....

Ma doare risipirea mea intr-un timp care nu e al meu...
Ma doare naivitatea de a fi crezut cu incapatanare ca singuratatea unui om e dureroasa si ca ar avea nevoie de un alt colt de suflet singur.... M-am inselat pentru a nu stiu cata oara!... Oamenii s-au abandonat alungand sufletul in mutenie si indiferenta. Ma doare ca trebuie sa-mi mutilez in fieare zi parti din suflet... sunt straina chiar si de mine... potop de plans imi usuca orice mugur de bucurie... uneori ma regasesc intr-un animal haituit, neputincios si speriat, care nu se mai poate apara, alteori sunt un tren plin de flori care alearga din gara in gara asteptand sa fie descarcat... dar, nimeni nu mai vrea flori... si am ramas alergand prin gari absente....