Ma doare risipirea mea intr-un timp care nu e al meu...
Ma doare naivitatea de a fi crezut cu incapatanare ca singuratatea unui om e dureroasa si ca ar avea nevoie de un alt colt de suflet singur.... M-am inselat pentru a nu stiu cata oara!... Oamenii s-au abandonat alungand sufletul in mutenie si indiferenta. Ma doare ca trebuie sa-mi mutilez in fieare zi parti din suflet... sunt straina chiar si de mine... potop de plans imi usuca orice mugur de bucurie... uneori ma regasesc intr-un animal haituit, neputincios si speriat, care nu se mai poate apara, alteori sunt un tren plin de flori care alearga din gara in gara asteptand sa fie descarcat... dar, nimeni nu mai vrea flori... si am ramas alergand prin gari absente....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu