Umbre ratacite...

Azi am simtit din nou gustul amar al cuvintelor aruncate la intamplare de cei care trec prin viata ta doar ca sa-ti sfasie sufletul... am auzit din nou sunetul imaginilor trecute care nu inceteaza sa ma bantuie... Sunt asemenea unei umbre ratacite între prezent si trecut. Nu îmi mai gasesc fericirea în lucrurile prezente si aceasta ma întristeaza cel mai mult, pentru ca ma obisnuisem sa-mi gasesc fericirea in lucrurile simple precum zambetul unui copil,o raza de soare, o floare... Invatasem sa ma bucur de o lume plina de lucruri frumoase si gesturi nobile, insa mi-a fost spulberata de glasul amar al trecutului, si- mi simt sufletul cum arde incet.... Nu vreau sa ma las coplesita de trecut, vreau sa-mi traiesc prezentul, voi incerca sa renasc din propria cenusa însa pâna ce nu îmi reuseste, un lucru e cert ca nu trebuie sa ma dau batuta... 

Ratacind printre ganduri si soapte de chitara...

E seara...

E liniste...

E tumult...

 E seara...

E codrul atat de senin

cu soaptele lui de chitara

rasfrante-n mister si in ganduri !...

Ganduri nebune... ganduri de dor..

Ganduri in care ma pierd uneori

si simt ca raman fara mine…

Ganduri in care ma caut si nu ma regasesc...

ganduri in care ma pierd de tot ce-i firesc...

si trece viata, trece... 

si mi pare ca timpul e o piatra...

Si clipe si dor si tacere tresar ...

nu pot intelege nicicand trecutul acestui acum.

 Aud parca stele visand departe, candva…

m-aud pe mine cand inca eram a ta.

In zadar un strigat rupt din sufletul noptii,

te striga, te vrea.... te cheama.

 Asculta…

Sunt pasii tai pierduti intr-o soapta apusa,

sunt...soapte de chitara...

Am obosit...

Gata! Ajunge!... Nu mai pot continua asa... Azi ma voi ierta, voi face pace cu mine insumi, voi face pace cu trecutul si cu ceilalti... Am tot dreptul sa ma iert si sa merg mai departe. M-am condamnat destul pentru alegerile facute, pentru greseli, pentru nefericirea mea si a altora... ma aflu in mijlocul unei mari de neampliniri si nefericire si cred ca am dreptul sa las totul in urma , sa-mi iau sufletul in brate si sa zbor in cautarea fericirii. Am obosit sa lupt, am obosit sa ma condamn pentru trecut, pentru tot ce am facut sau nu am facut... am obosit sa analizez fiecare alegere buna sau rea, am ajuns in punctul in care nu mai pot continua , am nevoie de o schimbare, URGENT!!

1 Iunie

La multi ani copilului din tine!!!

Sa ai mereu sufletul pur, zambetul gingas si viata fara griji asemenea unui copil. Scoate azi la iveala copilul din tine!!!

Mi-e dor de copilarie... mi-e dor de zambete pure si inocenta...

Mi-e dor de libertatea pe care doar copilaria o poate oferi, de momentele cand ma ascundeam sub plapuma crezand ca astfel toate problemele vor dispareau.... si intr-adevar dispareau pentru ca mi le rezolva mama...

Mi-e dor de oamenii de atunci care imi vorbeau frumos si imi aratau doar partea buna pentru a nu-mi da un exemplu negativ...

 mi-e dor de tot ce inseamna copilarie... MI-E DOR!!

Spune-mi ceva...

                      Spune-mi ceva ... orice...

           Vreau doar s-ascult al tau glas dulce.

                   Spune-mi o vorba frumoasa,

                       Te rog sa-mi spui...

                     Azi dureros m-apasa

                      Povara cuvantului.

                    Intreaba-ma ceva... orice...

                    Sau nu ma-ntreba...

                    Pamantul astazi se tine

                    De dragostea mea si-a ta...

                    Hai, te rog, spune-mi ceva 

                    Spune-mi despre iubirea mea si-a ta... 

                                     ....sau taci si doar saruta-ma...

POVESTE

Iubim timpurile vechi...

bunicii ieseau de cu zori cu coasa, cu sapa, cu calul, cu grapa

framanta paine bunica in cuptorul de lut

cozonacii miroseau a scortisoara

painile cresteau, pana umpleau saptamana

osteniti se-ntorceau de la camp

izvorul ducea praful trupului

adesea cantau, erau fericiti,

pare sa fie poveste

viata fara reclame, fara somnifere

ritmul muzicii noastra nenascut

ultimul tip de detergent, lenjerie de matase

parfumuri de marca....

numarau lipsa timpurilor vechii...

pare sa fie poveste ca erau fericitii

Iubim timpurile vechi astazi cand toate le-avem

pare sa fie poveste ca supravietuim

 printre atatea luxuri ucigase

amestecate cu esentiale lipsuri

Iubim timpurile...

Nu zbor, nu cant... sunt dupa propriul vostru chip!!

Am venit inre voi plina de fiorul iubirii

plina de exuberanta descoperirii profunzimilor de-adevar

Dar in scurt timp mi-ati astupat fantanile

ce-au tasnit de la sine cu pietre si noroi.

Ati cioplit niste gratii mari, si-as fi incaput cu totul in colivie

daca o aripa n-ar fi fost prea lunga;

nu se acomoda nicicum sistemelor voastre-

atunci ati taiat-o.

Am sangerat o vreme, n-am mai zburat,

dar mi-am reamintit cantecul ingerilor

si n-am putut multa vreme sa tac

am invatat sa cant in colivie

stiind ca oricum n-am sa mai zbor niciodata fara aripa.

De-atata cantat insa mi-a crescut ciocul atarnand afara liber

ca o exvrescenta ce sfida traditiile mostenite si cultivate.

Atunci v-ati adunat pentru o noua ciuntire.

Fara cioc, cu ochii mari de nedumerire am ramas mut

niciodata n-am mai cantat, insa privindu-ma multi

mi-a crescut mana ca sa pot sa-i ating sa-i mangai,

sa le-mpreun cu ei in ruga si-am ramas fara mana.

Nu zbor, nu cant, sunt dupa propriul vostru chip.

Mi-e teama si sa iubesc, ca nu cumva inima mea fericita

sa creasca mare si ca sa nu sparga gratiile incarcerarii

mi-ati smulge-o din piept,

sa raman ca unii dintre voi: un adevar fara iubire.