Umbre ratacite...

Azi am simtit din nou gustul amar al cuvintelor aruncate la intamplare de cei care trec prin viata ta doar ca sa-ti sfasie sufletul... am auzit din nou sunetul imaginilor trecute care nu inceteaza sa ma bantuie... Sunt asemenea unei umbre ratacite între prezent si trecut. Nu îmi mai gasesc fericirea în lucrurile prezente si aceasta ma întristeaza cel mai mult, pentru ca ma obisnuisem sa-mi gasesc fericirea in lucrurile simple precum zambetul unui copil,o raza de soare, o floare... Invatasem sa ma bucur de o lume plina de lucruri frumoase si gesturi nobile, insa mi-a fost spulberata de glasul amar al trecutului, si- mi simt sufletul cum arde incet.... Nu vreau sa ma las coplesita de trecut, vreau sa-mi traiesc prezentul, voi incerca sa renasc din propria cenusa însa pâna ce nu îmi reuseste, un lucru e cert ca nu trebuie sa ma dau batuta...