Voi invata din nou ce inseamna Viata....

Ce cauta un om intr-o viata? De unde stii cind sa te opresti din cautare, din plans, din indiferenta , din bunatate sau rautate? Ce se intimpla cind nimic nu e indeajuns pentru a umple un gol, lasat de persoana pe care ai iubit-o mai mult decat orice?... si cum de ma mai astept sa ma gaseasca cineva cind eu inca ma mai caut? La ce imi mai trebuie adevarul daca acesta ma distruge? Treptat toate sentimentele mi s-au luat.... Mi s-au luat cand imi era mai bine, cand soarele parea ca iese dintre norii grei, iar acum nu ma mai atinge nimic....A trecut mult timp de cand nu am mai vorbit cu sufletul meu, poate ca amandoi aveam nevoie de o pauza... inainte obijnuiam sa ma analizez, sa ma incurajez, ... iar in fiecare seara stateam de vorba cu mine, vorbeam ore intregi despre tine, despre tot ce ai facut, despre tot ce ai spus, vorbeam pana si de ceia ce nu ai spus, acum nu o mai fac, sa indraznesc sa cred ca te-am uitat?!!... nu, nu am facut-o , insa am cazut intr-o specie de transa, sau mai bine zis sunt intr-o faza de robotizare a propriei vietii, merge totul in automat,oricum traim intr-o era in care programarea face parte din noi... asa ca, de ce nu as trai si eu asa, trazindu-ma dimineata fara sa ma intreb de ce , sau pentru cine, fara sa ma mai gandesc ca adevaratul scop al zilei este sa o traiesti cu adevarat?!.... pot foarte bine sa ma trezesc dimineata cu unicul gand ca trebuie sa plec la serviciu, fara sa ma mai gandesc ca dupa o zi lunga si obositoare nu ma va astepta nimeni acasa... pot foarte bine sa-mi notez pe agenda sa ud florile o data la doua zile fara a le privi, fara a le vorbi, fara a ma bucura de ele.... pot sa-mi fac cumparaturile fara sa realizez cu adevarat ce cumpar.... pot sa mananc fara sa simt savoarea.... pot sa ma plimba prin parc fara a vedea zambetul minunat al copiilor ce se joaca....vezi?!!.. m-am vindecat... acum pot face orice fara a lasa sa ma atinga.... nu-mi mai petrec noptile plangand si nu ma mai gandesc la tine, am devenit imuna, la tine, la lipsa ta... nu ma mai atinge nimic.....

Si tot asa de ceva vreme sunt vie dar fara viata... iar azi ma simt prinsa intre atatea ganduri si intre atatea sentimente, incat simt ca o sa incep sa plang  in vazul lumii.... poate ca plansul va sterge nepasarea aceasta cu care imi traiesc viata.... poate ca ar trebui sa las plansul sa ma ingenuncheze din nou.... poate ca in felul acesta de acolo de jos de pe genunchi voi putea din nou ridica ochii si privi spre viitor cu Speranta... poate ca asa, de acolo de jos ridicandu-mi ochii spre cer voi invata din nou ce inseamna Viata....