Dezvoltare personala: O carte pe saptamana!!

Sunt dependenta de dezvoltare personală de vreo cativa ani. În tot acest timp am citit mii de articole, câteva zeci de cărți de dezvoltare personală și am scris despre ceea ce cred eu că ar putea face un om ca să se dezvolte personal si spiritual. Unul din proiectele mele favorite este - O carte pe saptamana!... Da!! cititul este foarte important pentru mine, este esential pentru dezvoltarea mea personala si spirituala.
Dezvoltare personală nu înseamnă să gândești pozitiv.Dezvoltare personală înseamnă să joci jocul după regulile tale.
Dezvoltare personală nu înseamnă să citești un articol de self-help/zi. Te poți dezvolta personal și fără să înțelegi ideea de dezvoltare personală.
Termenul “dezvoltare personală” este un clișeu și doar atât. Nu mai înseamnă nimic, pentru că toată lumea îl folosește, insa nimeni nu pune in practica, multa lume citeste dar putin se las transformati si inca si mai putin simt adevarata putere a cuvintelor!!
Va provoc sa va lasati atinsi de ceea ce cititi, lasati cunostintele acumulate sa va schimbe viata!!



Din proiectul meu de dezvoltara personala : O carte pe saptamana!

Va recomand Osho Viaţa este aici şi acum
Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorităţii sau a inferiorităţii. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie, şi din acest lucru nu rezultă nicio comparaţie. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înşişi aşa cum sunt. În clipa în care te accepţi aşa cum eşti, fără nicio comparaţie, orice inferioritate şi orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viaţa. Şi nu pot să-mi închipui o fiinţă care să aibă totul în această lume. Unii n-au ezitat să încerce, dar au eşuat lamentabil. Fii doar tu însuţi şi va fi suficient. Eşti acceptat de soare, eşti acceptat de lună, eşti acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poţi să îţi doreşti mai mult? Eşti acceptat de întregul univers. Bucură-te şi savurează acest lucru!

Dilema!!!

Mi-as dori sa-i vad multumiti pe cei din jurul meu. Sa-i vad zambind si sa nu fiu niciodata un prilej de suparare pentru nimeni. Dar cu cat imi doresc mai tare lucrul acesta, cu atat mi se pare mai greu de atins. Ma doare sa vad ca un mic gest, neintentionat, aduce o mare nemultumire in inima oamenilor pe care ii iubesc cel mai mult. Vad cum fericirea mea nu corespunde cu a lor. Stiu ca niciodata nu va corespunde, dar totusi ma intreb cum sa fiu fericita si fericirea mea sa corespunda cu fericirea lor? Oare asteptarile lor pentru viata mea, sunt mai mari decat propriile mele asteptari? Uneori am sentimentul ca sunt acceptata si iubita doar cand le fac pe plac altora, chiar daca nu ma caracterizeaza ceea ce trebuie sa fac. De ce alegerile pe care le consider potrivite pentru mine, ceilalti le dezaproba pentru ca nu sunt potrivite pentru ei? Dureros este atunci cand persoanele pe care le iubesti, iti spun ca daca nu faci cum iti zic ei, poti sa uiti de existenta lor. Cum pot ei renunta atat de usor la ceea ce spun atat de convingator ca iubesc? Sa fie mandria mai puternica decat dragostea?

Care-i secretul pentru a-i multumi pe oameni si in acelasi timp, sa fii si tu multumit??!!...

Viata dupa o relatie .

Să ieşi dintr-o relaţie lungă e ca şi cum ai învăţa să mergi din nou. Singur, fără să te ţină cineva de mână. Fără siguranţa că dacă îţi pierzi echilibrul, e cineva acolo mereu, în spate, gata să te prindă. Eşti singur acum. Pe cont propriu, nu ai ce să faci decât să cazi şi să te ştergi de praf, să te ridici iar şi să strângi din dinţi, să te aduni de pe jos aşa, sfârşit cum eşti, şi să o iei iar de la capăt. Pas cu pas.

Să ieşi dintr-o relaţie lungă e ca şi cum te-ai naşte din nou. Trebuie să înveţi să mergi, să vorbeşti, să mănânci, să trăieşti singur, să treci prin viaţă sau viaţa prin tine fără să te mai ţină cineva de mână, să înveţi să îţi înfrunţi temerile cele mai puternice fără să auzi că “o să fie bine”. Încheierea unei relaţii aduce cu sine o transformare. O renaştere. Un miracol. Pentru e un miracol ca după ce ai oferit de-a lungul timpului bucăţi din tine şi ai rupt părţi din sufletul tău şi le-ai pus la temelia unei relaţii încercând să dai viaţa unor vise în doi, după ce te-ai împărţit iar şi iar, acum te vezi nevoit să te reconstruieşti din puţinul din tine care ţi-a mai rămas. E istovitor. O relaţie încheiată lasă în urmă, de cele mai multe ori, un om… dăruit, ca să nu spun gol. Lăsă în urmă un om stors, slăbit, o fantomă. Apusul unei iubiri aduce cu ea tristeţe, chiar dacă cei doi şi-au dat mâna prieteneşte la răscruce de drum, pentru că au pus atunci piatra de mormânt unei mari etape din viaţă. Orice sfârşit înseamnă un nou început, dar e un nou început în care eşti singur, şi cui îi place să pornească singur pe un drum pe care nu-l cunoaşte? Cine ar vrea să păşească pe poteci străine scăldate în ceaţă, fără să ştie încotro îl îndreaptă drumul asta cu un singur sens, fără posibilitatea de a o lua înapoi, pentru că nu are la cine a se întoarce? Da, o relaţie încheiată aduce singurătatea, care ne-ar satisface egoismul, dacă n-ar fi atât de rece, atât de multă…

*** fragmente din Jurnalul Evei