vineri, 28 iunie 2013
sâmbătă, 22 iunie 2013
De ce toate povestile au un sfarsit?!....
Prin atata frig, sentimente si umbre de dorinte am invatat cum sa te iubesc. Te-am iubit tacut pana la primul tipat, te-am iubit zambind pana la prima lacrima, te-am iubit supusa pana cand m-am revoltat, te-am iubit cum am stiut eu cel mai bine pana cand n-am stiut sa te mai iubesc. Timpul si cu tine… Va tineati de mana, imi zambeati frumos si mi-ati evaporat sufletul pana cand n-am mai avut nici lacrimi.... mi-ai distrus bucata cu bucata tot ce a mai ramas din mine,inca ma faci sa plang pana la epuizare,si imi vinzi iluzii mai multe si mai bine nascocite decat as putea-o face eu vreodata...
... am plans cu stropi de ploaie, am alergat alaturi de vant si te-am pierdut intre furtuni de nisipi, am urcat munti pentru a pravali stanci peste sufletul tau. Am vrut sa-ti omor sufletul uitand ca tu mi-ai spus ca nu ai unul. Asa si? Daca tu nu aveai unul trebuia sa-l iei pe al meu?....
Iar acum ca il ai continui sa-mi vinzi iluzii.... iluzia ca m-ai iubit, ca ma iubesti inca.... tu nu poti sa iubesti, pentru ca tu nu ai un suflet....
Azi incerc sa-mi adun sufletul ce l-ai faramitat in mii de cioburi atunci cand l-ai calcat in picioare... si ma intreb de ce toate povestile trebuie sa aiba un sfarsit? De ce nu se poate opri timpul, macar pentru o secunda? De ce nu putem avea mereu soare?... De ce?!... De ce dragostea doare?!
joi, 20 iunie 2013
"Sunt fericita ca sunt !"
„Multumirile mici sunt fericiri adevarate. Numai cand esti insetat, fiecare picatura de apa face mai mult decit un diamant.” – George Toparceanu
Se spune ca poti fi atat de fericit pe cat vrei tu sa fi, iar eu astazi vreau sa fiu fericita, asa pur si simplu fara nici un motiv, astazi m-am trezit cu un chef nebun de viata si am realizat ca nu pot lasa trecutul sa ma consume la infinit, astazi vreau sa uit de tot, sa ma arunc in valurile vietii ,asadar voi imbratisa viata si voi striga: "Sunt fericita ca sunt !"...
Am inteles ca fericirea nu este determinata de nivelul de prosperitate sau de ceea ce primim ci de ceea ce daruim, de caldura relatiei dintre inimi si de modul in care noi percepem lumea. Fiecare din noi este fericit atunci cand decide sa fie fericit si nimeni nu ne poate impiedica.
miercuri, 19 iunie 2013
...si, m-am iubit!!
Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înşine. Călătorie ce o facem în singurătate.
* Mircea Eliade
Cel mai lung drum din viata mea a fost cel spre mine insusi, spre a ma cunoaste si a ma accepta, pentru ca nu exista nimic mai frumos si mai dureros pe lumea asta decat sa te vezi asa cum esti, cu maxima sinceritate, fara adaosuri, fara justificari, fara explicatii si fara ascunzisuri. Iar odata ce am avut curajul de a ma privi in fata in acest mod, am devenit mult mai puternica, asemenea unui razboinic dupa multe batalii.... astazi m-am privit asa cum sunt fara ascunzisuri, fara justificari, fara explicatii... si m-am iubit!
luni, 17 iunie 2013
Gand
As vrea să ţin trupul tău
Ostenit iar pe braţe...
A tei să miroase
Pământul şi apa
Salcâmul sa-si verse
Parfumul in noi
Şi noaptea 'ntâlnirii
Pe taste să doarmă...
Cascade cu fluturi
Înlauntru să toarne
Iubiri refulate'n
Pahare cu vin
Pe drumul pustiu
O minte abătuta
Tristeţea îşi cheamă ...
vineri, 14 iunie 2013
Dor de tine...
Cum să striveşti în palme stele
Când lacrima îşi spune ruga…
Cum să nu cânţi când de durere
Apusul îşi sărută umbra…
Şi cum să zbori când curcubeul
Născut din rouă şi tăcere
În noapte îşi culege eul
Din zbuciumul fiinţei mele?
Cum poţi să râzi, când visul plânge…
Şi cum să dormi, când ziua doare.
Cum să-nţelegi când viaţa-ţi strânge
Apocalips de dor şi mare…
Şi cum să crezi în Cer şi-n Oameni
Când sufletul dezminte firea.
Cum să iubeşti…când din iubire
Azi strângi la piept doar risipirea?
Cum să fii bun, când totul minte.
Cum să mai ierţi, când totul doare.
Cum poţi să uiţi şoapta fierbinte
Rostită-ntr-un altar de soare?
Şi cum să ceri nemărginirii
Să îţi arate-n larg hotarul
Când nu-i poţi spune fericirii
Că vrei să îţi alunge-amarul.
Cum să te strig, când eşti departe.
Cum să-ţi sărut în vis privirea
Când tu te temi că zori deşarte
Ţi-aştern în braţe amăgirea…
Şi cum să-ţi spun că doru-n mine
Nu minte şi nici nu trădează
Când tu, tăcut, te-nchizi în tine
Şi nu simţi noaptea că visează?
Cum să te chem, când ştiu că-n noapte
Nu vrei s-auzi a mea chemare.
Cum să nu cad, când eu din şoapte
Nu pot să-nalţ un vis spre soare…
Şi te iubesc aşa cum omul
Iubeşte doar o dată-n viaţă!
Dar eu iar pierd… Şi risipirea
Îngroapă stropii de speranţă.
joi, 13 iunie 2013
Umbre ratacite...
Azi am simtit din nou gustul amar al cuvintelor aruncate la intamplare de cei care trec prin viata ta doar ca sa-ti sfasie sufletul... am auzit din nou sunetul imaginilor trecute care nu inceteaza sa ma bantuie... Sunt asemenea unei umbre ratacite între prezent si trecut. Nu îmi mai gasesc fericirea în lucrurile prezente si aceasta ma întristeaza cel mai mult, pentru ca ma obisnuisem sa-mi gasesc fericirea in lucrurile simple precum zambetul unui copil,o raza de soare, o floare... Invatasem sa ma bucur de o lume plina de lucruri frumoase si gesturi nobile, insa mi-a fost spulberata de glasul amar al trecutului, si- mi simt sufletul cum arde incet.... Nu vreau sa ma las coplesita de trecut, vreau sa-mi traiesc prezentul, voi incerca sa renasc din propria cenusa însa pâna ce nu îmi reuseste, un lucru e cert ca nu trebuie sa ma dau batuta...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)