Iubirea are puteri nebanuite...

Atunci cand iubesti tot ce atingi se transforma in ceva frumos, tot ce spui se transforma in cuvinte de iubire. Dragoste transforma totul intr-un basm,dragostea e cea care a transformat-o pe cenusareasa in printesa, broscoiul in printul fermecat, numai dragostea adevarata putea sa o salveze pe Frumoasa din padurea adormita.... iubirea ne face sa fim mai buni,mai frumosi. Atunci cand iubesti egoismul se transforma in altruism, nu mai esti tu pe primul loc ci persoana iubita, nu te mai intereseaza daca iti este bine tie, important este sa-i fie bine ei/ lui.Atunci cand iubesti cerul pare sa aibe o culoare mai frumoasa, pana si stelele stralucesc mai tare, iar florile, florile par sa aibe un parfum si un farmec pe care nu l-ai observat inainte. Atunci cand iubesti tot ce spui, tot ce faci, dar absolut tot este minunat. Atunci cand iubesti ai impresia ca totul se schimba in jurul tau, si realizezi , mai tarziu ca de fapt nimic nu sa schimbat, ci doar perceptia ta fata de ele era diferita, pentru ca iubeai, si atunci cand iubesti totul este mai frumos , mai bun!! 

Din iubire si pentru iubire oamenii fac lucruri imposibile, lucruri pe care nu ar fi crezut ca le poate face, nici macar imagina.... pentru ca Iubirea iti da puteri nebanuite...

Hraneste-ti inima cu iubire!!

Agonie....

Picaturii marii si reci de ploaie imi plesnesc cu putere fata si trupul, zgomotul ploi este atat de violent incat acopera zgomotul infernal al orasului, masinile continua eternul du-te-vino fara a tine cont de baltoacele acumulate stropind trecatorii uzi, infriguratii, grabitii si parca suferinzi -o fi din cauza ploii , mi-am spus si am continuat sa merg tinand strans in pumnii inima suferinda... picaturii de sange se preling pe asfalt insa nimeni nu vede pentru ca ploaia le spala de indata ce ating pamantul.... si oricum nu cred ca cineva ar avea timp sa observe, totii sunt atat de grabitii, ma simt aproape invizibila...

E noapte... ploaia sa potolit  iar eu imi continui drumul, fara o directie anume strazile, goale de-acum par din ce in ce mai lungi, pasii sunt grei si linistea asurzitoare..... nu-i nimeni in jurul meu iar eu continuii sa merg tinandu-mi sufletul strans in palme de teama sa nu-mi scape si ultima farama de dragoste, singura mea speranta.... Agonie... gol.... abis...  imi simt sufletul ca pe o rana vie, am trupul amortit... de cateva zile alerg pe strazile sufletului, prin ploaia de sentimente contradictorii, regrete, durerii, dorurii, sunt in cautarea unui motiv, ceva care sa ma ajute sa rezist, ceva care sa-mi aminteasca ca dupa ploaie rasare intotdeauna soarele, ceva care sa ma faca sa cred ca maine va fi mai bine...

Si iarasi gol... abis... agonie, neputinta, frustrare, durere, deznadejde, pustiu.... ploaie ...

NU... de data asta nu ma voi lasa sa cad, ma voi agata cu putere de farama asa de dragoste ramasa in inima mea, inchid pumnii si strang cu putere... in fond iubirea e cea care ne salveaza nu?!... 

Speranta!!... maine va rasari soarele, si daca nu imi voi cumpara o umbrela!!

Gandurii, cuvinte si tacerii....

Si daca uneori tacerea mea ti se pare infinita...si daca alteori uit sa zbor cu gandul catre tine, iarta-ma...!!!

Iarta-ma pentru toate cuvintele pe care nu ti le-am spus si pentru gandurile care nu le-am gandit...

Uneori din gandurile mele senine se nasc cuvinte, alteori din gandurile mele intunecate se nasc tacerii... Tu, ai stiut sa-mi ascultii si cuvintele si tacerile!!

Azi ma dor gandurile despre tine ...  printre gânduri îmi curgi încet în suflet ,esti aici in inima mea.. te regasesc de fiecare data mai aproape de gandurile mele, de sufletul meu!!

TU esti cel mai de pret gand al meu si poate intr-o zi te voi transforma in cuvinte!!....

Conversatie interioara... De vorba cu sufletul meu...

-Ce faci suflete?!... esti bine?!... de ceva timp nu te mai aud, nu-mi mai vorbesti... ce-i cu tine?!..
-M-am hotarat sa tac, oricum nu ma asculti niciodata, asa ca imi vor tace cuvintele, imi vor tace trairile... si imi vor tace simtirile, de azi voi fi tacere...
- Nu suflete sa nu-mi taci, abia te-am regasit, cum sa taci, pentru mine ai fost un nou inceput cand te-am regasit , nu poti sa-mi taci, am nevoie de cuvintele tale.
-Nu pot, imi spuse sufletul, sunt prea trist, uiti mereu sa ma saluti sau sa ma intrebi ce mai fac?... cand iti vorbesc nu ma asculti, imi spui sa tac.. vreau sa stau singur si sa tac... sunt trist..
-Sti, suflete,uneori, sau poate de cele mai multe ori, constientizarea tristetii din noi ne face sa cautam noi bucurii in lumea ce pare a nu fi a noastra – nici eu n-am cerut sa fiu si nici n-am fost intrebata... Insa am nevoie de tine , pentru ca tu ai fost cel care a cautat mereu ceva de care sa se agate in incercarea de a rezista, fara tine as fi cazut de mult.

-Te rog suflete, vorbeste-mi... de data asta promit ca te voi asculta.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat....

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stima de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat


---text, scris  de Charlie Chaplin pe 16 Aprilie 1959, cu ocazia aniversării sale de 70 de ani

Intunericul din mine...!!

Ma zvarcolesc intr-o mare de incertitudini, ganduri si amintiri, im strang sentimentele mai aproape si imi afund capul in perna... am stiut ca va fi o noapte lunga din momentul in care am inceput sa ma gandesc la tine... Sti, mi-as fi dorit ca toata viata sa fi ramas langa mine.... Cateodata ma doare dorul asta de tine, si stiu ca te voi iubi mereu, chiar daca uneori ma mai razvratesc si pornesc un razboi impotriva sentimentelor... in final tu castigi mereu, te-ai implantat cu putere in sufletul meu si refuzi cu incapatanare sa pleci... ma simt ca un fir de praf ratacit in pulberea de stele, ma simt ca o noapte fara stele, nu sti , nu ti-am spus?!… sunt incompleta fara tine... sunt mai putin decat ceva si mai mult decat nimic...
Ma gandesc la tine si gandul acesta ma chinuie... Continuu sa ma gandesc la tine si nu inteleg cum ai reusit sa-mi patrunzi pana si cele mai ascunse colturi ale sufletului meu... eram inconjurata de o fortareata de cioburi de tacere, un zid  aparent inexpugnabil insa tu ai gasit cu o  mana, poate mult prea sigura fiecare dintre punctele sensibile ale zidului ... mi-ai destramat fortareata, mi-ai distrus apararea... ai cucerit si-apoi ai plecat cu un pas mult prea sigur spre alte fortarete, spre alte ziduri ...
Imi afund capul mai tare in perna.... va fi o noapte lunga...ma macina incertitudinile, intrebarile, mai ales acum, in noapte… cand stau si privesc aiurea dansul nehotarat al umbrelor lasate pe perete de zecile de lumanari aprinse prin camera. As vrea sa gasesc un raspuns, ceva de care sa ma agat in intunericul noptilor acestea interminabile... rupta de mine, rupta de lume voi continua sa ratacesc cu pasii batranii in intunericul din mine pana am sa obosesc, pana ce dulcele somn isi va aduce aminte de mine si-mi va darui uitarea....

P.S. Mai este mult pana dimineata?!

Vise si fluturii

Mi-am vazut visele zburand pe fereastra... s-au saturat de asteptare... s-au saturat de incertitudinii...
Sunt egoista, recunosc... ma gandesc mereu la mine, la ce simt eu, la ce imi doresc, ce visez... si nu mi-am imaginat ca si visele mele au dorinte si sentimente, n-am inteles ca s-au saturat de asteptare, dupa anii de zile de asteptat cumintii in sertarul de jos al sufletului si-au luat zborul asemenii unor fluturii ce stiu ca nu au decat o zi de trait in libertate.... Mi-am tinut mereu visele incuiate, le-am pastrat mereu pentru mai tarziu, prezentul nefiind  la indemana, negasind momentul potrivit pentru mine si visele mele... Nu stiu cum dar de fiecare data cand incercam sa le scot la lumina aparea ceva mai urgent sau mai important, asadar le scuturam de praf si le puneam la loc in sertar, zi dupa zi, pana ce zilele au devenit saptamanii, si saptamanile lunii, iar lunile au devenit anii... Regretele insa ajung prea tarziu si nu-si mai au rostul ...
Azi visele mele s-au saturat de asteptare... azi visele mele si-au luat zborul...