Traim intr-o lume gri!

Traim intr-o lume in care timpul nu ne ajuge, prietenii dispar, iar goana dupa mai mult pune stapanire... Traim intr-o lume gri fara nuante de bine si rau, de moral si imoral, o lume fara mila, rece si calculata unde valoarea unui om este masurata dupa banii pe care ii are in buzunar... Traim intr-o lume care te condamna si te judeca fara sa iti inteleaga motivele din spatele actiunilor, o lume care a uitat ce inseamna iubirea, compasiunea, binele, frumosul...
Si ma intreb ...noi cei cu suflete naive si pline de iubire, cei care inca mai apreciem frumosul si stim ca valoarea unui om este in suflet nu in buzunar ...ce sanse avem noi intr-o astfel de lume???!!

Silence...!!...

Vreau doar sa tac... sa tac pana ce cuvintele or sa inceapa sa-mi tipe-n urechii... sa tac pana ce imi vei auzi tipatul ... sa tac pana ce cuvintele se vor transforma in tacere... nu mai e nimic de zis.... TACERE!!!

Mi-e dor de mine. Uneori mi-e dor și de alții…

Mi-e dor de mine....Eu nu m-am mai văzut de mult timp cu mine. Nu ne-am intersectat de ceva timp. Nu știu unde am plecat, dar n-am lăsat vorbă. Mi-e dor de mine. Uneori mi-e dor și de alții…Mă înțelegeam bine cu mine. Știam ce voiam, rîdeam la glumele mele, plîngeam împreună cu mine. Acum parcă suntem atît de departe.....

Țin minte că eram un om cît de cît bun. Făceam o mulțime de lucruri și uneori chiar eram apreciat. Dar, de cînd am plecat, parcă ceva nu se mai leagă. Acum, orice aș face, tot la mine mi-e gîndul.

Așadar, nu m-ați văzut pe undeva? Dacă da, lăsați-mi vorbă să mă mai văd cu mine din cînd în cînd, că-mi e dor de mine.

Mi-e dor de Mine!

Mi-e dor de Mine!
Imi vine sa ma iau  si sa ma duc undeva,unde sa fiu doar eu cu mine.
Sa  ma privesc cu uimire cum fac fiecare gest.
Sa tac si sa ma ascult cum respir.
Sa tac si sa ma ascult cum tac.
Mi-e dor de mine ca si cum ar trebui sa fac ceva cu asta, foarte repede.
Sa stau in Tacere cu mine.

Tu esti un simplu vis!!

Azi m-au napadit amintirile... imagini trecatoare ale propriei vietii, momente pierdute in timp si regasite in suflet ... ai fost mereu un vis, cel mai frumos vis al meu, mi e teama acum sa spun ca a ajuns la implinire... pentru ca vezi tu iubirea mea, in viata asta visele dupa ce se implinesc se pierd.... 

Ai fost visul meu frumos, puterea mea, gandurile mele, curajul meu de a merge mai departe... orice durere mi ar fi adus viata treceam peste spunandu-mi ca nimic nu se compara cu durerea de a te pierde.... acum ma gasesc tremurand, privindu-te in fiecare noapte cum dormi langa mine si ma intreb cum voi reusi sa merg mai departe daca intr-o zi va trebui sa traiesc din nou fara tine??!!!...

As vrea sa pot opri timpul in loc... acum si aici, doar noi doi... incerc sa ma izolez si sa te izolez si pe tine cu mine, nu ma mai intereseaza viata din afara acestor ziduri , doar tu si eu... mi e teama de ce simt.... e probabil sa fie o forma de nebunie :)....

Atatea sentimente ca nici eu nu le mai inteleg.... sunt cea mai fericita si in acelasi timp cea mai nefericita femeie din lume.... sunt fericita pentru ca sunt cu tine, e mai mult decat as fi visat vrodata insa in acelasi timp sunt atat de nefericita pentru ca stiu ca toate lucrurile frumoase se termina repede... si mie teama... uneori imi e atat de teama ca simt cum mi se opreste inima si gandurile.... simt ca nu respir , ca nu traiesc, ma paralizeaza teama asta....

Atatea sentimente ma coplesesc... am trait atata timp incercand sa nu simt...  

Voi oferi fara nici un fel de asteptare!!

"Oferă. Oferă. Oferă. Fă asta fără niciun fel de aşteptare. Este simplu? Deloc. Dar merită să o faci." - Cătălin Manea

Intotdeauna am oferit tot ce am avut mai bun, voi continua sa ofer singurul lucru pur ramas in sufletul meu... IUBIRE!!!.... 

De ce toate povestile trebuie sa aiba un sfarsit?!!

De ce toate povestile trebuie sa aiba un sfarsit? De ce nu se poate opri timpul, macar pentru o secunda? De ce nu putem avea mereu soare? De ce nu ne putem plimba mereu sub clar de luna? De ce trece vara atat de repede? Prea multe intrebari si prea putine raspunsuri. Realitatea este mai frumoasa decat orice fictiune, dar mai dura decat orice dusman.

Mai tii minte cand stateam si priveam impreuna stelele? Gandurile noastre erau ca praful lor, un amalgam de nebuloase fantastice, constructii ce-au fost si ce vor fi fost...Eu imi amintesc totul... Nimic nu s-a schimbat, toate sunt la locul lor... Doar tu lipsesti. Si doar ecoul singuratic al inimii mele imi mai vorbeste. Bataile ei te cauta in spatiu si timp, dar te gasesc mereu prea departe acolo, prea tarziu in trecut.... De ce continui sa-mi lipsesti atat de mult, atat de dureros...??!!...