Nu inceta sa visezi!!

A înceta să visezi e ca şi cum ai înceta să dai din mîini şi din picioare cînd te afli în apă adîncă. Te scufunzi! Te îneci în realitate, în apele lumii. Ca să nu te îneci de tot, la un moment dat începi să dai din nou din mîini şi din picioare. Visezi cît să ajungi din nou la suprafaţă, să tragi o gură de aer. Şi apoi iarăşi zici că visele sînt copilăreşti că este imposibil să le atingi şi iar te scufunzi în realitate şi o blamezi că nu te ajută să-ţi împlineşti visele. Şi uite aşa trec zilele noastre, numai că nu acesta este echilibrul pe care ni-l dorim dintre vis şi realitate. Acesta este echilibrul care te ajută să supravieţuieşti, nu să TRĂIEŞTI! Visele noastre nu trebuie doar să ne aducă din cînd în cînd la suprafaţă ca să mai tragem o gură de aer şi apoi să ne scufundăm iar în apele tulburi şi reci ale limitărilor de tot felul. Visele noastre trebuie să ne facă să zburăm. Este necesar să avem mereu cel puţin un vis în care să credem cu tărie. Un vis nu se împlineşte decat dacă acţionezi în direcţia împlinirii lui. Un vis se împlineşte de obicei pe căi neştiute şi negîndite. Singura condiţie este să nu încetezi să crezi în visul tău. Zi de zi, clipă de clipă să ai convingerea că visul se va împlini. Să nu-ţi spui niciodată că este ceva imposibil că este prea mult. Crede neîncetat în visul tău, iar în rest caută să pluteşti pe apele realităţii cu măiestrie şi eficienţă, fiind convins că la un moment dat realitatea va fi ceea ce acum doar visezi. Am trăi cu toţii într-o lume mai bună dacă am visa cu toţii o lume mai bună. O lume a omeniei, a compasiunii, a puterii iubirii şi nu a iubirii de putere.