Privesc in oglinda sufletului ,este prafuita ,ciobita de zbuciumul vietii ,
Vad doar o umbra ,nimic mai mult,o umbra care tace si ea
Inchid ochii si ii spun gandului sa zboare pe cararile vietii unde mi-am pierdut zambetul
Ii spun sufletului sa taca....
Le spun lacrimilor sa curga....
Si-apoi am sa invat sa tac...cu ploaia...cu luna...cu stele...cu sufletul....invat sa fiu tacere.
Am atatea de spus incat nu incap intr-o viata...asa ca tac..
De azi ....deschid ochii si imi voi inchide fereastra sufletului ,
oamenii si ingerii pot privi inauntru dar ,doar din afara ,
inauntru sunt urmele unei ploi calde ce picura amintiri care ard....si las ploii dreptul sa ma doara....
De azi voi invata sa fiu tacere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu