Mi-e dor si ma doare!

Ma doare sufletul, ma doare atat de tare incat simt durerea curgandu-mi prin vene... mi-e dor de tine, imi lipsesti atat de mult... insa mai dor imi e de mine, mi-e dor de mine asa cum eram langa tine, buna, blanda, iubitoare, copilaroasa, fericita, langa tine orice avea un sens, chiar si cele mai neansemnate lucruri... mi-e dor de felul cum ma faceai sa ma simt, mi-e dor de felul cum ma priveai, mi-e dor de noptile cand stateam de vorba pana dimineata, mi-e dor de modul cum ma faceai sa rad, mi-e dor de tine, mi-e dor de mine, mi-e dor de noi...... Mi-e dor de tine si ma doare!!
Oare de ce toate povestile trebuie sa aibe un sfarsit?!...De ce nu se poate opri timpul, macar pentru o secunda? De ce nu putem avea mereu soare?... De ce dorul este sinonim cu durerea?! De ce tot ce-i frumos trece atat de repede?!...
Mai tii minte cand stateam si priveam impreuna stelele? ...Eu imi amintesc totul... Nimic nu s-a schimbat, toate sunt la locul lor... Doar tu lipsesti. Si doar ecoul singuratic al inimii mele imi mai vorbeste. Bataile ei te cauta in spatiu si timp, dar te gasesc mereu prea departe acolo, prea tarziu in trecut.... De ce continui sa-mi lipsesti atat de mult, atat de dureros...??!!... De ce mi-e dor, de ce ma doare?!.... Prea multe intrebari si prea putine raspunsuri....