duminică, 11 noiembrie 2012

Scrisoare pentru tine!

   Dragul meu,


Nu mi-aș fi imaginat că n-o să avem nici măcar o șansă. Acum, când e atât de târziu, îți iert totul pentru că tu n-ai fost de vină. Te iert pentru fiecare lacrimă și pentru fiecare clipă amară, întrucât, în punctul în care-am ajuns, ele deja nu mai au nicio relevanță, si sper sa o faci si tu. Am putut să cred că mi-ai fi putut fii amant, prieten sau iubit, am putut să plâng de dor și să-ți strig numele cu înverșunare. Am vrut să-mi fii totul. Atât de mult, încât, în naivitatea mea, am îndrăznit să cred că ai putea sa te schimbi. Nu-ntelegeam că tu nu poți fii altceva decât ceea ce ești...Te-am condamnat destul, și cred că mi-a ajuns, m-ai condamnat destul si tu. M-am săturat de dezamăgiri, de sentimente care vin și pleacă, și care până de curând, nu am știut cât sunt de sincere. Mă așez cu brațele încrucișate și-mi privesc visul cum se năruie ușor. Îl văd cum îmi scapă printre degete precum nisipul, iar eu nu pot să fac nimic. Iartă-mă , nu pot să ne salvez. Aș da orice să nu fiu nevoită să spun asta, dar știm amândoi ca nu se poate, ne-am face mult rău, mult mai mult decât cel care deja a fost făcut, și cred că nu merităm asta. Nici eu, nici tu. Poate că meritam o șansă, amândoi. Dar vezi tu, există lucruri în viață cu care nu putem lupta, oricât de mult ne-am dori. Iar eu nu-mi pot sub nici o forma cladi fericirea pe suferinta altora, dragostea nostra a cauzat destul de mult rau, noua si celor din jurul nostru... nu pot continua sa-i vad pe toti in jurul nostru suferind, nu pot continua cand stiu cat de mult rau provoaca iubirea noastra...Nu vreau să mă resemnez, să-mi caut alte drumuri și altă iubire. Nu asta mi-am dorit pentru noi. Dar am de ales?..E-adevărat că nu-mi pot scoate din minte vocea ta și că, în continuare sunt atâtea lucruri pe care le iubesc la tine. Nu o să neg. Nu mai are rost. Odată ce am pus cărțile pe masă, nu mai contează câte lacrimi au curs în trecut. Iubesc aproape tot la tine. Dar asta nu-i suficient. Noi doi am putea fi fericiți doar pe o perioadă scurtă de timp. Un viitor comun e exclus. Am înțeles, într-un târziu, că noi n-o să fim împreună niciodată, nu așa cum mi-am dorit. Cu câtă ușurință am scris asta, și cât de mult mă doare de fapt...!!... Ești totul pentru mine. Tu ești iluzia mea, ești visul meu frumos și cel mai de preț lucru. Dar nu pot face nimic pentru noi. Dă vina pe viață, dă vina pe soartă... Mi-a fost dat să te port în suflet sub formă de vis neîmplinit. Mi-aș fi dorit atât de mult să fiu cu tine, și-atât de bine știu că nu se poate... iubirea, de data asta, n-are puterea să învingă....


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu