Intunericul din mine...!!

Ma zvarcolesc intr-o mare de incertitudini, ganduri si amintiri, im strang sentimentele mai aproape si imi afund capul in perna... am stiut ca va fi o noapte lunga din momentul in care am inceput sa ma gandesc la tine... Sti, mi-as fi dorit ca toata viata sa fi ramas langa mine.... Cateodata ma doare dorul asta de tine, si stiu ca te voi iubi mereu, chiar daca uneori ma mai razvratesc si pornesc un razboi impotriva sentimentelor... in final tu castigi mereu, te-ai implantat cu putere in sufletul meu si refuzi cu incapatanare sa pleci... ma simt ca un fir de praf ratacit in pulberea de stele, ma simt ca o noapte fara stele, nu sti , nu ti-am spus?!… sunt incompleta fara tine... sunt mai putin decat ceva si mai mult decat nimic...
Ma gandesc la tine si gandul acesta ma chinuie... Continuu sa ma gandesc la tine si nu inteleg cum ai reusit sa-mi patrunzi pana si cele mai ascunse colturi ale sufletului meu... eram inconjurata de o fortareata de cioburi de tacere, un zid  aparent inexpugnabil insa tu ai gasit cu o  mana, poate mult prea sigura fiecare dintre punctele sensibile ale zidului ... mi-ai destramat fortareata, mi-ai distrus apararea... ai cucerit si-apoi ai plecat cu un pas mult prea sigur spre alte fortarete, spre alte ziduri ...
Imi afund capul mai tare in perna.... va fi o noapte lunga...ma macina incertitudinile, intrebarile, mai ales acum, in noapte… cand stau si privesc aiurea dansul nehotarat al umbrelor lasate pe perete de zecile de lumanari aprinse prin camera. As vrea sa gasesc un raspuns, ceva de care sa ma agat in intunericul noptilor acestea interminabile... rupta de mine, rupta de lume voi continua sa ratacesc cu pasii batranii in intunericul din mine pana am sa obosesc, pana ce dulcele somn isi va aduce aminte de mine si-mi va darui uitarea....

P.S. Mai este mult pana dimineata?!