Agonie....

Picaturii marii si reci de ploaie imi plesnesc cu putere fata si trupul, zgomotul ploi este atat de violent incat acopera zgomotul infernal al orasului, masinile continua eternul du-te-vino fara a tine cont de baltoacele acumulate stropind trecatorii uzi, infriguratii, grabitii si parca suferinzi -o fi din cauza ploii , mi-am spus si am continuat sa merg tinand strans in pumnii inima suferinda... picaturii de sange se preling pe asfalt insa nimeni nu vede pentru ca ploaia le spala de indata ce ating pamantul.... si oricum nu cred ca cineva ar avea timp sa observe, totii sunt atat de grabitii, ma simt aproape invizibila...

E noapte... ploaia sa potolit  iar eu imi continui drumul, fara o directie anume strazile, goale de-acum par din ce in ce mai lungi, pasii sunt grei si linistea asurzitoare..... nu-i nimeni in jurul meu iar eu continuii sa merg tinandu-mi sufletul strans in palme de teama sa nu-mi scape si ultima farama de dragoste, singura mea speranta.... Agonie... gol.... abis...  imi simt sufletul ca pe o rana vie, am trupul amortit... de cateva zile alerg pe strazile sufletului, prin ploaia de sentimente contradictorii, regrete, durerii, dorurii, sunt in cautarea unui motiv, ceva care sa ma ajute sa rezist, ceva care sa-mi aminteasca ca dupa ploaie rasare intotdeauna soarele, ceva care sa ma faca sa cred ca maine va fi mai bine...

Si iarasi gol... abis... agonie, neputinta, frustrare, durere, deznadejde, pustiu.... ploaie ...

NU... de data asta nu ma voi lasa sa cad, ma voi agata cu putere de farama asa de dragoste ramasa in inima mea, inchid pumnii si strang cu putere... in fond iubirea e cea care ne salveaza nu?!... 

Speranta!!... maine va rasari soarele, si daca nu imi voi cumpara o umbrela!!