Am suferit in tacere...azi insa simt nevoia sa strig ... sa vorbesc... sa spun tuturor ca-mi este dor... ca ma doare...Picuri mari si reci se preling pe fereastra, ating sticla rece si-mi doresc ca ploaia sa-mi poata spala gandurile, sentimentele si dorul...
Imi este dor de fericire, de ploile petrecute impreuna... imi amintesc cum stateam ore in sir privindu-ne fara sa spunem o vorba, nici nu era nevoie, noi vorbeam din privirii... stiam ce gandesti inainte sa o faci, iar tu stiai ca tot ce-mi doresc intr-o zi ploioasa ca asta e sa ma tii in brate, sa-mi sprijin capul pe umarul tau ... sa ma ti aproape de inima ta ... acum insa ploaia pare atat de rece, stropii atat de mari si norii atat de negri... imi lipsesti... imi lipsesc mangaierile tale , soaptele tale , imbratisarile tale...
Tu, iubitul meu, erai motivul pentru care ma trezeam dimineata zambind, erai cheful meu de viata, erai tot ce aveam mai frumos, erai visul meu, drumul meu, erai totul pentru mine...Urasc starea in care sunt, sa stau in fata monitorului, sa nu fac niciun gest, sa nu schitez nimic si sa plang pana cand simt ca inima-mi iese din piept si o ia la fuga!
N-am inteles niciodata cum ai putut sa-ti tradezi sufletul... ai vandut dragostea pe cateva momente de placere cu miros de parfum ieftin amestecat cu tutun .... Nu stiai ca ploaia nu poate spala tradarea?!... Nu stiai ca o inima franta nu se vindeca niciodata?! ... Nu stiai ca daca-ti vinzi sufletul nu-l mai poti avea inapoi?!.... Sau stiai?!.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu