Poezie si fulgii de zapada...

M-a apucat dorul de zapada si de frig, de miros de brad, de vin fiert cu scortisoara, de biscuitii calzi, de cozonacii parfumatii.... de serii lungi si geroase cu plimbari prin zapada, mi-e dor de copilarie si de nelipsitul om de zapada.... mi-e dor de tine si de imbratisarea ta calda.... Iti amintesti, suflete, noptile cand alergam prin zapada si priveam ore in sir jocul fulgilor de zapada in lumina becului de la coltul strazii?!...
Mi-as fi dorit ca azi sa ninga, sa fie o zi speciala... asa fara nici un motiv, doar sa ninga , sa ma pierd din nou prin zapada sa-mi las sentimentele sa inghete si sa ma pierd usoara in jocul fulgilor de zapada... dar nu ninge, si nici nu-i o zi speciala, e doar o banala seara de noiembrie.... nu-i nici zapada , nici miros de brad, nici biscuiti calzii, nu-i nici macar un foc adevarat langa care sa ma cuibaresc, ci doar un calorifer elecric si-un vechi fotoliu, o veche patura de lana si vechea mea carte de poezii pe care le iubesc dincolo de anotimpuri...

                                                                                                                                                                                       Cântec de dor -Nichita Stănescu                                              

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
 tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
 Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
 şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
 Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.